Pe măsură ce dezastrul de la Fukushima s-a desfășurat în Japonia în 2011, cancelarul german de atunci, Angela Merkel, a luat o decizie dramatică care a încântat mișcarea antinucleară a țării sale: toate reactoarele vor fi abandonate.
Ceea ce nu s-a prevăzut a fost că Europa se va trezi înfundată într-una dintre cele mai grave crize energetice din istoria sa.
Un deceniu mai târziu, cea mai mare economie a continentului și-a închis aproape toată capacitatea nucleară. Restul va fi oprit până la sfârșitul acestui an – în cel mai dificil moment posibil.
Prețurile energiei electrice sunt de peste patru ori mai mari decât erau la începutul pandemiei de coronavirus. Guvernele sunt nevoite să ia măsuri de urgență pentru a sprijini consumatorii casnici și industriali care se confruntă cu facturi strivitoare.
Criza a dezvăluit nu numai vulnerabilitățile în materie de aprovizionare a Europei, ci și diviziunile culturale și politice înrădăcinate asupra industriei nucleare și eșecul de a crea o viziune colectivă.
China se îndreaptă rapid spre sectorul nuclear. Suita sa de reactoare este pe cale să o depășească pe cea a SUA, lider mondial, până la jumătatea acestui deceniu. Rusia avansează cu noi proiecte acasă și are peste 20 de reactoare confirmate sau planificate pentru export, potrivit World Nuclear Association.
„Nu cred că vom vedea vreodată un consens în întreaga Europă. Este o polarizare atât de mare de opinii încât este necesară o politică energetică națională puternică pe o perioadă susținută pentru a sprijini noi investiții nucleare”, a declarat pentru Bloomberg Peter Osbaldstone, analist la consultanța Wood Mackenzie.
Franța a rămas cel mai prolific producător de energie nucleară din Europa, dar înregistrează un declin al reactoarelor gigantului Electricite de France SA și va reduce exporturile către țările vecine.
Între timp, Belgia și Spania urmează exemplul Germaniei în abandonarea nucleară, deși în intervale de timp diferite.
Reactoarele nucleare necesită un deceniu pentru a se construi, cu bugete pe măsură. Noua unitate Olkiluoto-3 din Finlanda intră în funcțiune după o întârziere de 12 ani și depășiri financiare de miliarde de euro.
Apoi mai sunt deșeurile radioactive, care rămân periculoase timp de 100.000 de ani. Din aceste motive, membrii Uniunii Europene încă nu se pun de acord dacă sectorul nuclear este sustenabil.
Părerile cetățenilor sunt, de asemenea, împărțite. Un sodan YouGov publicat în decembrie a constatat că danezii, germanii și italienii erau mult mai “sceptici nucleari” decât francezii, britanicii sau spaniolii.
Cu toate acestea, Europa se confruntă cu prețuri la gaze și electricitate la niveluri record, iar inflația a crescut. Există tensiuni crescânde cu Rusia în legătură cu o posibilă invazie în Ucraina, care ar putea duce la întreruperea livrărilor de gaze.
Europa va trebui să investează 500 de miliarde de euro în domeniul nuclear în următorii 30 de ani pentru a satisface cererea în creștere de energie electrică și pentru a-și atinge obiectivele de reducere a emisiilor de carbon, potrivit lui Thierry Breton, comisarul UE pentru piața internă.
Comentariile sale vin după ce blocul a dezvăluit luna trecută planuri de a permite ca anumite proiecte de gaze naturale și energie nucleară să fie clasificate drept investiții durabile.
