1. În urmă cu șapte – opt ani, la mijloc de decembrie, omul de cultură Traian Băsescu avea un obicei frumos. Îl suna pe directorul Editurii Humanitas și îi spunea, cu delicatețea care l-a consacrat: „bă, vezi că o să vină un camion să ia cărțile pe care nu le-ai vândut și să le ducă în Basarabia!” Oare îi dădea bani pe acea cantitate infimă – 90% din tiraj? Mă îndoiesc. Directorul Editurii Humanitas e idealist și luptă împotriva corupției. Cred că Băsescu îi dădea de un leu bomboane și de restul mentosane. În schimb, primea ode în metru euroatlantic. Luați de aici: „Ați fost la înălțimea unei bune părți a inteligenței din țara asta (…) Timp de 10 ani, cât ați fost, sunteți președintele României, nu ați făcut decât să ne așezați pe drumul pe care noi, cei care credem că e binele în chip matur al României (un mic anacolut născut dintr-o mare iubire, n.m.). Și pentru asta vă mulțumim.” Meșteșugitele și emolientele cuvinte îi aparțin domnului Gabriel Liiceanu. Am citat din cartea „Împăratul cu șapcă. Regimul Băsescu și elitele sale”, de Radu Călin Cristea. Domnule Iohannis, ați văzut ce ați ratat? După ce că nu vă simțiți bine în București, n-are nici cine să vă sorcovească.
2. L-au dat afară pe celebrul judecător Cristi Danileț. Era un Marius Manole al magistraturii și acum va deveni noua Ordonanță 13. Trebuie să ieșim în stradă. Pe trotinete. „Toți pentru justiție!” Hai să dăm mână cu mână,/ pentru justiția română!/ Când justiția e slabă, / noi dăm și labă cu labă. Dar Cristi va rezista. Face arte marțiale. Mânuiește nunceagul cu brațul legii. Vai și amar de țara care nu își respectă karatiștii!
3. La Diana Șoșoacă a venit o mare ziaristă din Italia, un fel de Orianna Fallaci care mănâncă toți dracii. Iar soțul doamnei Șoșoacă, domnul Silvestru Stallone Șoșoacă, a mușcat-o pe invitată, la propriu, cu sete de dreptate. Eu am avut onoarea să-l cunosc pe domnul Șoșoacă pe vremea când nu ieșise din labirintul silvestru (adică pădurea) al anonimatului. În perioada aia, Diana nu era nici Iovanovici, nici Șoșoacă. Era Diana Macovei și se mândrea cu acel nume care făcea tapaj (ca să fiu drăguț) în justiție și la Bruxelles. Dar să vedeți cum mi-am îmbogățit agenda! Așa e o vorbă, n-am numărul dacului care a mușcat-o pe italiancă de mâna vaccinată. M-am dus să-mi iau fetița de la o zi de naștere organizată la Mall Promenada. Copiii, părinții și bunicii mâncau pizza, iar vigurosul Silvestru bea bere, ca un lord. Eram cu soția și cu mama. Diana m-a luat repede: „Boanchișe, îi sparg pe ăștia-n în instanță! Folosesc numai cuvinte neologistice!” Da, „cuvinte neologistice.” În mașină, mama mi-a zis „dragă, ai intrat în lumea bună! Doamna folosește cuvinte neologistice!”
