1. Conducerea prin rotație a guvernului e o tâmpenie, dar nu îi reproșez nimic lui Iohannis. Am zeci de texte în care l-am criticat pe sasul elocvent ca un Trabant. De data asta stau liniștit, ca să nu scriu la poștă cu useriștii. Vorbitorii de giboneză corporatistă s-au apucat să plângă după Ludovic Orban. Doamne, Doamne, trotinetiștii bărboși sunt inteligenți de dau în gropile primarilor pe care i-au votat!
2. FRF e o catastrofă, România a ieșit pe locul trei într-o grupă în care ieșea pe doi și „România literară”, dar presa de specialitate a mușamalizat subiectul. Ziaricii au scris și au vorbit despre relația lui Gigi Becali cu antrenorii. Ceva nou, foarte nou, eu m-am certat ultima dată pe această temă cu Gigi Becali în septembrie 2007. De ce au procedat așa numărătorii de cornere? Pentru că în martie 2014 au aplaudat noua conducere a FRF și au fost complici la distrugerea fotbalului românesc. Ce a făcut federația din 2014 încoace? A crescut echipa U20, care a pierdut cu 7-0 în fața Italiei. Băieții de la U20 aveau 12-13 ani în 2014, ei sunt copiii „restartarii”. Au avut de la cine să învețe, felicitări! U20 reprezintă cartea de identitate, cartea de căpătâi și cartea de muncă a actualei FRF.
3. Sigur, nu toți numărătorii de cornere sunt ticăloși. Unii sunt născuți stupizi. La PRO TV, televizia care a distrus știrile sportive punându-le pe muzică, am auzit că „Didi Prodan e primul fotbalist din America ’94 care a trecut în neființă”. Oamenii se duc la Dumnezeu. În neființă trec bestiile care înjură Ortodoxia și tot în neființă sunt obiectele. Iar Didi nu e „primul” care a plecat. E singurul care a plecat. Îi pregătiți pe următorii sau cum? O tentativă de aneantizare a generației America ’94 a avut loc în 2015, când s-a scos din FRF posterul cu Hagi și ceilalți.
4. Pictorul Henry Mavrodin (în vârstă de 84 de ani, discipol al lui Corneliu Baba) a reclamat că s-au scos la o licitație trei tablouri care i se atribuie, dar dumnealui nu are nicio legătură cu ele. Nu acuz neapărat acea casă de licitații. Dar dacă așa facem cu pictorii în viață, vă dați seama ce se întâmplă cu morții. Întâmplarea asta e o lecție pentru colecționari. Prima regulă ca să nu te înțepi e cea a lui Zambaccian – nu te mai uita ca un disperat după semnătura pe pânză a artistului! 90%, dacă nu 99%, dintre falsuri au semnături ostentative, mai bine lucrate decât tablourile. E ca în presă. Un titlu bun camuflează, de cele mai multe ori, un text prost sau mincinos.
