1. „Colectiv” a fost nominalizat pentru două Oscaruri și le-a ratat. Dar domnul Vlăduț chiar ar fi meritat ambele Oscaruri. Primul – pentru debut. Mai rar atâta dezinvoltură, atâta putere de convingere în primul film. Al doilea – pentru machiaj. Voiculescu purta ochelarii de parcă ar fi citit mult.
2. În duminica în care aștepta premiile, domnul Tolontan s-a suit pe trotineta imaginației, a ajuns la TVR și a început să se mire că televizia bugetofagă nu transmitea reportaje despre filmul lui. Daaa, ar fi trebuit să fie ceva în genul „Primul tânăr din satul nostru care a dat la facultate”! Dacă s-ar fi putut, cu vizionarea obligatorie, nu-i așa? Din fericire, aprecierea documentarului „Colectiv” este (încă) opțională. Pe unii români nu îi interesează de rockeri, iar alți români consideră că fenomenul „Colectiv” a dat pinteni USR. Ce variantă aleg eu? Din astea două, pe amândouă.
3. Lasă, Tolo, că o să vină Bulai călare la TVR și vom vedea, în noaptea de Înviere, niște ateliere de propagandă anticreștină!
4. Am înțeles că băieții din juriul Oscar au preferat o feerie acvatică. Mda. Cu alte cuvinte, „Colectiv” a fost învins de o saramură. Ca să avem șanse, eu propun să ecranizăm „Pasărea furtunii” a lui Petru Dumitriu. E o carte proletcultistă, cum se cere acum, dar primele 40 de pagini – lupta pescarilor cu furia apelor – sunt bune.
5. Ce au înțeles de aici ziariștii de la „Libertatea? „Dacă n-am luat Oscarul, măcar să dăm niște ani de pușcărie”. Oamenii s-au supărat brusc pentru că judecătorii au cerut pedepse prea mici în procesul „Colectiv”. Și eu sunt supărat fiindcă „Plus”, partidul lui Vlad Voiculescu, a avut un procent prea mic. 2%. Dar MagiCamp merge bine. „A strâns 50 de milioane și a cheltuit 18 în ultimii 5 ani”. Chestia asta au scris-o chiar prietenii lui Voiculescu, de la „Newsweek”.
6. Mai cu grijă, simpaticilor, mai cu grijă, fiindcă lumea s-a cam prins! Am o întâmplare. Cine vrea, va înțelege. Prin ’93 – ’94, Fănuș Neagu era pe terasa de la Muzeul Literaturii cu trupa de la „Literatorul”. La altă masă, ziariștii și scriitorii de la o fostă revistă utecistă, „reeșalonați judicios”, după revoluție, în toată presa. Fănuș Neagu a plecat spre toaletă, iar un prozator ardelean foarte bun, dovedit abia după 2000 ca delator, l-a întrebat „ce faceți, maestre, tot cu metafore, tot cu metafore?” Fănuș s-a oprit în dreptul lui, s-a uitat în jos, spre pantofii obraznicului (niște cipici maronii, cu găurele) și l-a întrebat: „tu ai cumpărat pantofii ăștia de la magazin sau sunt din dotare?”
