În tot iureșul generat de aruncarea lui Vlad Voiculescu peste gardul guvernului, pare că nimeni nu a băgat de seamă că le-a scăpat printre degete celălalt împricinat. E ca o imagine cu scandal crâncen în cârciumă, cu geamuri sparte, cu mese rupte, cu scaune care zboară dintr-o parte în alta și, printre picioarele tuturor, vinovatul principal se târăște în patru labe până la ușă și fuge în stradă. Este clișeul unui Arafat care a scăpat nevătămat.
Este greu de spus dacă Vlad Voiculescu a fost aruncat mulțimii dezlănțuite, la pachet cu Andreea Moldovan, doar ca să-l scoată pe Arafat la liman. Imediat cum s-a anunțat demiterea ministrului, lumea s-a concentrat pe aceasta. A uitat de șeful SMURD, DSU sau pe unde o mai fi el comandant. A uitat că zile și săptămâni i s-a cântat „demisia” sub geam și pe străzi. Nu a mai vociferat nimeni despre vinovățiile lui, reale sau inventate. Cel puțin până la ora aceasta, numele lui nu este pomenit. Să fi fost asta strategia, luați-l pe Voiculescu și lăsați-l pe Arafat?
Pe de altă parte, se adeverește că „Național” nu a mințit când a spus că doctorul e o nucă prea tare. N-a reușit cineva s-o spargă. Nu l-a clintit nimeni din loc. Nici Băsescu, nici Iohannis. N-a fost găsit vinovat vreodată, deși prilejuri de a fi tras la răspundere a avut cu nemiluita. Ori de câte ori s-a ajuns la el, l-a sărit rândul. La evacuarea Spitalului Foișor vindea gogoși cu nevoia de spitale Covid, când doar în București sunt câteva care nu sunt folosite. Să dai afară peste o sută de pacienți pentru 21 de locuri la ATI mi se pare o prostie, pe care însă unii au înghițit-o. Apoi, să dai explicații despre țevi, butoane și garnituri când trei oameni muriseră în unitatea mobilă instalată la „Victor Babeș” e similar cu acțiunea de la „Matei Blaș”, când totul a fost perfect dar mai zăceau victime prin baie. Nici după „Victor Babeș” nu va păți ceva. Iar asta îi va întări poziția, demonstrând tuturor că e de neatins. Până când?
