1. O televizie a luat expresia mea „noul PSD e un submarin cu termopane” și nu m-a citat. Subțire. Ziaricii au furat din ziarul „Național” chiar și articolul – bombă „Un medic român (Flavia Groșan) face minuni – 100% vindecați de covid” și au zis că a apărut pe un site. Ziarul „Național” e pe hârtie, are ediție tipărită de 24 de ani. Dar ce pretenții să ai când Cristian Tudor Popescu, fost șef al Clubului Român de Presă și de reclamă de la Stat, a zis că n-a mai citit un ziar normal, adică tipărit, din 2011, când a dat faliment „Gândul”? Așa a povestit ozenistul cu gecuță de fochist în emisiunea lui Ovidiu Ioanițoaia. Era normal să dea faliment chiar înainte să apară. „Gândul” nu e nume de cotidian, ci de revistă cu pretenții culturale scoasă de primăria din Fetești.
2. Două vorbe despre doamna Flavia Groșan, medic la Oradea. Falanga mediatică a Big Pharma o va toca, pentru că schema de tratament a Flaviei Groșan e prea ieftină. Iar Big Pharma vomită când aude cuvântul „ieftin”. Acum, prostoboii de pe centurile de socializare mă vor băga la Teoria Conspirației. De ce? Pentru că panaramezii sunt încremeniți în clișee.
3. Azi mai am un orădean. Marcel Pușcaș a scos un manual sportiv („Cum devii fotbalist”) care s-ar putea vinde în 100.000 de exemplare. În Germania. Manual – manual, dar nu un manual arid. Fotografii cu fotbaliști proeminenți, litere mari, tehnoredactare aerisită, capitole sparte cu subtitluri, idei multe și exemplificate cu povești. Dacă va citi cartea asta, un părinte va ști dacă fiul lui e bun pentru fotbal sau pentru acordeon. Manualul lui Pușcaș îi învață pe copii să fie fotbaliști mai buni și pe părinți să nu mai fie absurzi, iar pe puștanii fără talent îi convinge să se lase de sportul ăsta. Pușcaș face și mercurialul. Îl voi cita. „Multe voci de părinți susțin existența șpăgilor pentru convocările la echipele naționale de juniori. Tarifele vehiculate: prezența la selecțiile naționale – 1000 de euro, selectarea în cadrul lotului național lărgit – 3000 de euro, introducerea în teren, în jocurile internaționale – 5000 de euro. Sunt și situații în care banii sunt compensați cu voturi, în cazul părinților sau antrenorilor votanți ai președintelui FRF.” Marcele, nu cred, nu cred, insist, nu cred că în FRF s-ar putea întâmpla așa ceva.
4. Mai vedeți la televizor că nu știu ce firmă petrolieră (e valabil și pentru autostrăzi) investește milioane sau miliarde în România. Nu investește nimic. Accesează fonduri europene. Concernul străin zice „voi n-aveți rafinării. Sau autostrăzi. Vă salvăm noi.” Băieții iau, să presupunem, 800 de milioane de euro – fonduri europene. Ei sunt beneficarii și tot ei fac proiectul. Lucrarea e estimată la 500 de milioane. Beneficiarii caută un contractor și îi dau 400 de milioane. Contractorul își dă seama că nu poate să rezolve cazul cu 400 de milioane, trage 100 de milioane pe dreapta și găsește un subcontractor cu 300 de milioane. Bineînțeles, se fac multe contracte anexe, pentru că România e țara anexelor. Subcontractorul se prinde și el că e imposibil să rezolve cazul cu 300 de milioane, palmează 100 de milioane și găsește un subsubcontractor cu 200. Exact ca în „Lanțul slăbiciunilor”. De regulă, subsubcontractorii sunt firme care furnizează forța de muncă – Man Power. Nu ajunge nimeni la pușcărie. Totul e cu dedicație. Traseul banilor se știa de la început. Corupția ucide doar în Piața Victoriei. După fiecare afacere de genul asta, subsubcontractorul intră în faliment. Iar eu voi intra la „Teoria Conspirației”, ca să se bucure vorbitorii de giboneză corporatistă, salamandrele oengiste de după Colectiv și alți trotinetiști care au dezlegare la hamburgeri în Postul Paștelui.
