În timp ce președintele american Joe Biden s-a lansat în cursa pentru a consolida industria americană, europenii divizați ideologic se luptă chiar să ajungă la linia de start în încercarea lor de a poziționa puterea corporativă a blocului.
Diferențele între abordările americane și cele ale UE sunt vizibile. Miercuri, Biden a lansat un ordin executiv pentru a revizui lanțurile de aprovizionare cu bunuri vitale, de la echipamente medicale la microcipuri, toate cu scopul de a face America mai puțin vulnerabilă. În ceeași zi, europenii au anunțat că planul pentru stimularea industriei urmează să fie prezentat pe 27 aprilie. Trei oficiali și diplomați ai UE au declarat pentru că întârzierea este “inevitabilă”, deoarece țările europene și Comisia Europeană de la Bruxelles sunt încă împărțite de diviziile ideologice fundamentale cu privire la cât de agresiv sau protecționist ar trebui să fie blocul în afirmarea priceperii sale industriale. Dezbaterea se bazează pe probleme economice esențiale, cum ar fi dacă UE ar trebui să refacă sectoarele cheie sau să utilizeze mai mult subvențiile de stat, notează Politico. Cele mai active țări sunt Franța, Germania și comisarul UE pentru piața internă Thierry Breton. Dar se confruntă cu o rezistență acerbă din partea susținătorilor mai liberali ai economiilor deschise în țări precum Suedia și Olanda, precum și în puternicele departamente comerciale și de concurență ale Comisiei Europene.
Liber schimb sau doctrina Trump?
“Întrebarea în joc este dacă Europa va adopta modelul “Made in Europe” și protecționismul inspirat de fostul președinte american – sau va alege să consolideze tradiția europeană a deschiderii”, a declarat un diplomat UE. Pe de altă parte, șeful comerțului european, Valdis Dombrovskis, a avertizat că planul “Buy American” promovat și de Biden ar putea afecta angajamentele Washingtonului la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), în baza căreia câștigă accesul pe piețele de achiziții publice ale altor țări. Criza coronavirusului a evidențiat, de asemenea, modul în care dependența Europei de o mână sau chiar o singură țară de origine, precum China, pentru produse și componente vitale, cum ar fi ingrediente active pentru medicamente și microcipuri utilizate pentru industria auto, poate face ravagii în lanțurile sale de aprovizionare. Franța este, de asemenea, dornică să readucă părți din producția sa în Europa sau în vecinătatea sa, o practică cunoscută sub numele de reshoring sau near-shoring.
„Fie vrem să fim independenți din punct de vedere industrial, fie nu”, a spus ministrul economiei Bruno Le Maire, adăugând că acest lucru ar include investiții masive în noi tehnologii și protejarea afacerilor europene în sectoare considerate strategice de ofertele de preluare străine. Valdis Dombrovskis, este în avangarda celor care sunt în mod clar sceptici cu privire la modul în care Franța și Germania vor să promoveze agenda. El are un sprijin larg din partea țărilor nordice, Olanda, Spania și mai multe țări din Europa Centrală, care se tem că viziunea industrială este în principal în interesul giganților franco-germani. „Chiar dacă actuala criză alimentează tentația de a privi în interior, acesta nu este răspunsul”, a spus Dombrovskis, când a prezentat noua strategie comercială a Comisiei. „Trebuie să vă asigurați că Europa nu depinde de o țară, dar aceasta este o chestiune de diversificare, nu de autonomie”. Problema este că strategia industrială a UE face obiectul unor diviziuni interne, deși ar trebui “să joace un rol demn de acest nume”(cum spunea Breton) în competiția strategică în desfășurare între SUA și China.
