Eu nu puteam cu PSD nici când era condus de oameni deștepți (Adrian Năstase, Hrebenciuc), nici de peizanul amfibiu și vâscos pe nume Dragnea, darmite acum, când Dâncu și Ciolacu au transformat PSD într-un PLUSR pentru old boys.
Disprețuiesc atât de mult PLUSR, sunt atât de dezamăgit de PNL, încât am votat un partid mic, de dreapta, al unui bătrân ticălos. Mai mult m-ar distra decât mi-aș dori ca acel partid să intre în Parlament. N-aș vrea ca bătrânul ticălos să ajungă ca Vadim. Sigur, un Vadim cu bani. Și Vadim era europarlamentar, iar PRM nu strânsese cinci la sută la alegerile interne. Bătrânul ticălos a făcut anticorupție de televizie până și-a băgat la pușcărie și dușmanii, și familia. Pe 6 decembrie am dat cel mai scârbos vot din viața mea. Dar nu lehamitea ar fi problema, ci lipsa de logică a acestui vot. Aici m-au adus trotinetiștii anticreștini, vorbitorii de giboneză corporatistă din Generația Gadget.
Diaspora – cam subțire tura asta. Și-a câștigat, în sfârșit, al șaselea simt. Simțul ridicolului. N-a mai jucat Perinița aia electorală, în ținute Matisse (La Blouse Roumaine), nu a mai elucubrat că România e condusă de comuniști. Ce comuniști, care comuniști? Dragnea a fost un apucător mămăligos, care a dat OUG 13 (o tâmpenie) în loc de amnistie și grațiere pentru infracțiuni economice fără violență. Dar asta nu i-a împiedicat pe diasporezi – altfel, capitaliști – să voteze împotriva românilor care au reușit în afaceri la ei acasă. Bravo, diasporezilor, i-ați ales pe cei care nu vor să aprindă luminile de Crăciun! Vă mulțumim, magnanimilor! Vă mulțumim și pentru că ați fost Moș Nicolae și Moș Crăciun în martie și aprilie, când ne-ați adus cadoul made in China din Italia și din Spania. Patria se poartă în suflet și în sarmale! Și e acolo unde plătești facturile. Când v-ați mutat de la o școală generală la alta, ați cerut să vi se pună note și în fosta clasa? Vi se pare normal să hotărâți voi, din străinătate, cum trăim noi în România?
Mai aveți și tupeul să vorbiți despre viitor. Ce viitor, mă, în epoca molimei? Viitorul despre care vorbiți mi-a adus aminte de un moment de la o înmormântare. Un prieten fusese coborât în groapă. Și a început să plouă înainte ca preotul să termine slujba. Eu și alt prieten am plecat iute – iute. Printre cruci. Prietenul alerga în fața mea și când vira mai călca pe câte un mormânt. I-am zis „fii și tu mai atent! Ți-ar plăcea, când vei fi mort, să calce vreunul pe mormântul tău?” Am început să râdem amândoi. În cimitir. Când eram mici, ni se spunea „învățați, băieți, fiindcă nu v-ar plăcea să ajungeți gunoieri.” Când eșți la vârsta a două, zici „ai și tu grijă pe unde calci, fiindcă nu ți-ar plăcea să calce alții pe mormântul tău!” Ăsta-i viitorul.
