Creativitatea premierului în materie de rele este fără margini. Dacă lucrează în tandem cu Klaus Iohannis și iau deciziile în comun, ei bine, asta nu-l exonerează de răspundere. Niciodată fostul profesoraș ajuns președinte nu va fi găsit vinovat. Așa este construit sistemul. Orban, însă, își asumă spartul oalelor și atunci va trebui să suporte consecințele. Numai că, din păcate, cinismul nu este prevăzut în Codul penal. Elegant spus, este sancționabil la vot sau în Parlament, dar de cele mai multe ori îți vine să renunți la eleganță și să treci direct la „Huo!” Sau la înjurături și la zvârlitul cu pietre după el.
Majoritatea acțiunilor lui sunt marcate de insolență, indiferent că se referă la economie sau la starea cetățeanului de rând. Iar dacă propunerile poartă pe ele amprenta social-democrată, fiind ințiative mai vechi ale acestora sau legi pe care actualul guvern ar trebui să le aplice, cinismul lui Ludovic Orban și al echipei de prăduitori aflați la cârma țării atinge paroxismul. Ajunge ca la un moment dat să fie lege peste legea deja dată.
Când Româniile își pun piedică
Epopeea dublării alocațiilor pentru copii nu este încă încheiată. Legea a fost promovată de social-democrați și a trecut prin Parlament fără probleme. Liberalii, și abia acum se vede că au făcut-o de ochii lumii, au votat-o mai mult pentru imaginea de băieți buni. A ajuns pe masa lui Iohannis și a fost promulgată.
Imediat, însă, a ieșit la iveală cinismul noii guvernări. Chiar dacă legea a fost promulgată, ea nu a fost aplicată. S-a cerut o amânare pentru lipsă de fonduri. O minciună în stil liberal, pentru că, pe de altă parte, Guvernul dădea asigurări că banii necesari sunt prevăzuți în buget.
Apoi, legea a fost atacată de PSD la Curtea Constituțională, pentru că amânarea aplicării nu era justificată. Curtea a admis cererea și s-a pronunțat: PNL trebuie să plătească așa cum este prevăzut în actul normativ. Mârșăviile liberale au început să iasă la suprafață pe măsură ce se apropia data de 1 iunie, când ar fi trebuit aplicată dublarea alocațiilor. Dacă i-ar fi chemat pe liberali la ordin și le-ar fi cerut aplicarea de urgență a legii, Iohannis ar fi creat măcar o aparență de implicare, interesat fiind -e doar o presupunere personală- de viitorul a peste 4.000.000 de copii. N-a făcut-o, dovedindu-se la fel de cinic. „România Educată” și „România Normală” și-au pus piedică una alteia.
Intențiile liberale: puțin sau deloc
Suntem în august, legea nu este aplicată, și circul continuă. Supuși presiunilor, atât publice cât și politice, liberalii au făcut totuși o concesie. Alocațiile se vor dubla, dar în termen de doi ani. Este doar o bătaie de joc în același registru de cinism. Până și un elev de liceu poate demonstra că la sfârșitul celor doi ani de măriri procentuale suma este cu mult mai mică decât cea gândită inițial. Moneda națională se devalorizează cu repeziciune, dar guvernanții nu dau semne că ar fi înțeles despre ce este vorba. Sau poate chiar asta urmăresc, să facă pe proștii și să-și vadă nestingheriți de afacerile lor.
Au dat o Ordonanță de Urgență privind etapizarea dublării alocațiilor, sperând că așa vor închide gura nemulțumiților. În Senat, însă, Ordonanța a fost respinsă cu majoritate de voturi. Dacă și Camera Deputaților se va pronunța la fel, vor trebui să aplice legea așa cum a fost concepută. Nepăsător, în clipa de față Guvernul Orban relansează bătălia la Curtea Constituțională, invocând că PSD, în lege, nu a prevăzut sursele de finanțare. Tupeul liberal funcționează cu motoarele turate la maximum, în condițiile în care nu face altceva decât să tragă de timp. Motivațiile denotă și cinismul, dar și intențiile de a plăti cât mai greu și cât mai puțin. Și dacă s-ar putea să nu scoată o lețcaie din buzunar ar fi ideal.
Pebtru afaceri da, pentru pensii ba!
La fel ca Iohannis, Ludovic Orban nu este câtuși de puțin deranjat de faptul că peste 150.000 de copii nu au acces zilnic la mâncare sau că se culcă flămânzi. Nu este deranjat nici de riscul excluderii sociale a acestora, într-un ritm rapid. Sunt cazuri, și deloc puține, în care copiii provenind din familii aflate la limita sau sub limita pragului de sărăcie se duc la școală pe sărite, pentru că așteaptă să le vină rândul, pe zile, la purtat îmbrăcămintea sau încălțămintea fratelui mai mare. Cum se numesc toate acestea? Orban le-a găsit un nume: populism deșănțat și grosolan din partea PSD!
Tot aici intră și majorarea pensiilor, bineînțeles. Pare că premierul este deranjat că în loc să se grăbească spre cimitire, populația vârstnică a României vrea majorarea pensiilor cu 40 la sută. Ce dacă este stabilit prin lege, Orban a decis că țara nu are bani pentru asta. Decât așa, pe bucățele, și alea rare. Pentru afacerile liberale, există bani, dar nu și pentru asta. Poate că unii sunt tentați să spună că e vorba de furt și de nepricepere. Nu, nu! E vorba doar de cinism, singurul lucru pe care Guvernul Orban îl poate demonstra.
