Cei mici sunt mai puțin sensibili la coronavirus decât adulții, în special vârstnicii – cel puțin asta se crede în general. Dar sunt departe de a fi în siguranță într-o criză sanitară și economică, ce amenință să împingă până la 100 de milioane de oameni în sărăcie extremă la nivel mondial.
Riscurile sunt acute și în Statele Unite, care nu numai că au cel mai mare număr din lume de decese COVID-19 și stabilesc în mod regulat noi înregistrări de infecții într-o singură zi, dar raportează și cea mai mare rată de sărăcie a copiilor în rândul democrațiilor bogate. Pentru început, insecuritatea alimentară a fost mai mult decât triplată în rândul gospodăriilor cu copii din SUA – de la 9,3% la 29,5% – din februarie până la jumătatea lunii mai, chiar dacă înscrierea în programul suplimentar de asistență nutrițională a crescut cu aproape 20%.
Oprirea școlilor nu a făcut decât să înrăutățească lucrurile. Înainte de pandemie, 22 de milioane de copii s-au bazat pe prânzuri școlare gratuite sau subvenționate guvernamental. Între timp, combinația de venituri mai mici și creșterea presiunii asupra sistemelor de sănătate a determinat mulți copii să fie lipsiți de îngrijirile preventive. În unele state americane, jumătate dintre copiii mici nu primesc vaccinuri de rutină în timpul crizei COVID-19, potrivit unor experți ai Universității Sanford.
Cât costă sărăcia în cea mai dezvoltată țară din lume
Toate acestea s-au întâmplat în ciuda Legii privind ajutoarele și securitatea economică Coronavirus (CARES), care a inclus plăți unice către majoritatea gospodăriilor, precum și o creștere a ajutorului de șomaj cu 600 de dolari pe săptămână.Când aceste prevederi expiră – asigurarea șomajului extinsă la sfârșitul acestei luni și alte dispoziții la sfârșitul anului – sărăcia copiilor ar putea crește cu 30-50% sau aproximativ cinci milioane de copii. Acest rezultat poate fi evitat, scrie Gulf News.
În multe state europene, guvernele au instituit garanții salariale pentru lucrători, prevenind astfel vârful șomajului și al sărăciei. Chiar înainte de pandemie, aceste țări aveau politici sociale mai generoase, axate pe copii. Având în vedere că cheltuielile sociale pentru copii sunt duble față de SUA (ca pondere din PIB), nu este de mirare că ratele sărăciei copilului sunt mult mai mici: în jur de 11% în Franța, 7% în Germania și 13% în Canada. Când copiii sunt lăsați să crească în sărăcie, toată lumea suferă. De fapt, sărăcia copiilor costă America mai mult de un trilion de dolari în fiecare an, prin productivitatea pierdută și costurile crescute pentru îngrijirea sănătății, criminalitatea și lipsă de adăpost.
“Dacă imperativul moral al protejării copiilor noștri nu este suficient de convingător pentru liderii americani, probabil cel economic va fi suficient pentru a-i mobiliza”, spune Lisa A. Gennetian, profesoară la Școala de politici publice din Sanford, autoarea cărții “The Tragic Cost of Child Soverty”.
