Încă nu a fost trasă linie. Mai durează puțin, pentru că deși este luni, Klaus Iohannis nu a ajuns la muncă. De ceva vreme încoace a revenit la vechiul program de lucru, de marți până joi după-amiaza. În lipsa lui, Ludovic Orban nu știe ce trebuie să facă. Nu că ar fi știut vreodată. Dar numai Marele Gânditor poate decide dacă se prelungește starea de alertă, dacă mai pune sau mai taie ceva de acolo. Poate că e nevoie să închidă parcurile, dar ne lasă libertatea de a ne plimba pe balcon. E tot o formă de relaxare. Poate reduce numărul de participanți la căsătorie, dar ne dă voie să ne adunăm buluc la marginea drumului și să-l aplaudăm când trece spre casă.
Abia mâine Orban se întâlnește cu Klaus Iohannis pentru a stabili ce măsuri trebuie luate. Prea își fac partidele de opoziție de cap și îi strică socotelile. Prea cer toți renunțarea la prelungirea stării de alertă. Chiar și USR a ajuns să ceară dovezi medicale, științifice, că e de rău cu virusul fără stare de alertă, altfel nu votează.
Alte socoteli cu Covidul
Pusul Angelei Merkel pe scaunul de la Cotroceni are ceva semne de îngrijorare. Este pentru prima dată de la arestarea lui Liviu Dragnea când PSD are curaj să nu-i facă pe plac. Și tot pentru prima oară partidele încep să bată din picior a răzvrătire. Degeaba a mizat pe faptul că Orban va calma situația, trimițând specialiștii să explice de ce ne trebuie stare de alertă în continuare. N-au avut noroc. Nici el, nici trompeții obosiți ai Covidului. Singurul care s-a înmuiat puțin a fost Ciolacu, dar și acesta a pus condiții.
Votează prelungirea stării de alertă doar pentru 15 zile și numai dacă sunt prevăzute doar măsuri de protecție sanitară a populației. Or asta nu-l ajută cu nimic pe Iohannis, ale cărui planuri sunt cu totul altele. Liberalii lui sunt încă descoperiți pentru că nu au terminat achizițiile fără licitații, mai au stocuri de materiale de protecție și, deși au înghesuit prin ministere și agenții toate rubedeniile, tot mai sunt câteva mii de persoane care trebuie infiltrate. Și poate că nici asta nu ar fi atât de grav, în fond este doar o stipendie acordată liberalilor. Este ceva similar cu libertatea acordată soldaților, după cucerire, de a jefui locul până la ultimul ciob de oală.
Dominația prin păcăleală
Tânguirile lui Arafat și Nelu Tătaru pe la toate televiziunile au creat mai mult revoltă. Povești cu virusul, cu eforturile autorităților. Nu le resping în totalitate. Rămân însă realitățile de necontestat. Spitale închise, care nu mai pot acorda ajutor celor suferinzi de alte afecțiuni, la fel de fatale precum coronavirusul. O economie blocată de gândiri și măsuri obtuze, fără șanse de a-și reveni curând. 600.000 de persoane aflate în șomaj tehnic și care, după expirarea acestuia, vor trece brusc în categoria muritorilor de foame. Pentru acestea Iohannis nu are soluții.
Iar Orban, care este dependent de trezitul Pașei de la Cotroceni, nici atât. Și unul și celălalt o țin ca gaia mațu cu niște programe formidabile de redresare, care să ne situeze peste cetățeanul mediu european. Aiureală din vorbe, programele nu există. Amândoi vorbesc de 1 miliard de euro, bani ce vor veni din Uniunea Europeană și ne vor umple de fericire. Mai devreme de 2023, însă, nimeni nu-i va vedea cum arată. Este o formă cinică, mascată, de a ține România cu botul pe labe, păcălind-o cu promisiuni deșarte.
Obsesia puterii depline
Iohannis și camarila se laudă că epidemia este sub control. Spitalele de carton au fost desființate pentru că previziunile erau pozitive. Bine, și atunci de ce este nevoie de prelungirea stării de alertă? Numărul mare de îmbolnăviri apărute peste noapte nu are credibilitate. Este o jonglerie din cifre a unui organism ce nu poate fi controlat din exterior. Cazurile noi, mai multe ca nicicând, au apărut imediat după ce Opoziția a anunțat că nu va vota prelungirea stării de alertă. Trebuie să fii într-o dungă ca să crezi că este o coincidență. Nu, lucrurile au fost gândite din timp, tocmai pentru a face posibilă alternanța stare de urgență-stare de alertă și retur până la alegerile din toamnă. România trebuie ținută cu botul pe labe, fără moțiuni de cenzură, fără împotriviri, până când Puterea își va vedea visul cu ochii, respectiv dominația în Parlament. Iohannis a încercat inițial forțarea anticipatelor, dar CCR și epidemia i-au dat planurile peste cap. Asta nu înseamnă însă că a uitat sau că a renunțat la ele. I-a rămas varianta stărilor de urgență și de alertă pentru a putea ajunge la un control total. Pus de Merkel la Cotroceni, mai crede cineva că lucrează pentru România?
