1. Paștele nu a fost binecuvântat doar în sens religios. A fost bun și ca obiectiv – „stau în izolare, mă pregătesc de Paște.” Acum ce obiectiv să îți mai fixezi? La serviciu nu știi când te întorci, nu știi nici dacă vei mai avea serviciu, școala copilului nu știi când va începe, nu știi nici dacă se va repeta anul, în vacanță nu știi când pleci, nu știi nici dacă vor fi deschise hotelurile din străinătate. Eu m-aș duce câteva zile la Mare, la noi, dar unde? Mamaia a avut oaspeți din Diaspora. Sunt suspecți de Covid și aerosolul, și stavridul.
2. Țineți minte când îi înjurați pe cei care scriau cărți în pușcării, ca să scape mai repede? Am susținut atunci, susțin și acum că acele cărți erau mai bine scrise decât motivările condamnărilor. Erau semnate de politicieni sau oameni de afaceri și periate la edituri – așa se face și în cazul autorilor aflați în libertate. Acum, în ghetouri, se exprimă autorii întorși din străinătate, care se iscălesc cu briceagul. Paștele a avut și menirea de a-i domoli pe galacticii lombarzi și catalani. De acum înainte, însă, nu se mai poate face nimic. Și aici nu mai sunt de vină instituțiile de forță, ci politicienii. După revoluție, n-am înlocuit milițienii cu polițiștii, ci cu politrucii. Din patru în patru ani s-a schimbat orientarea politică din Ministerul de Interne și fiecare ministru a adus lângă el trei sau cinci sau șapte prieteni. Fiecare prieten – alți cinci prieteni. Și tot așa, de sus în jos. Ce șanse are Statul Român în ghetouri și în orașele mici? Șansa de a se face de râs. Aduceți-vă aminte de 10 August. PSD a dat cu gaze, în loc să acționeze deștept. Să aducă în Piața Victoriei preoți și cisterne cu Apă Sfințită. Și să-i lase pe preoți să se plimbe printre ateii furioși. Dacă neomarxiștii i-ar fi agresat pe ierarhii Bisericii, imaginile puteau fi folosite pe plan internațional, pentru a discredita mișcarea tefelistă. Dar pentru asta îți trebuie ingeniozitate. PSD o avea ca ministru de interne pe Carmen Dan, doamna aceea cultă care s-a lăudat că „am fost colegă de clasă, în liceu, cu nepoata lui Fănuș Neagu.” Iar fiica lui Fănuș, Anita, a replicat „eu sunt nepoata!” Acesta era orizontul cultural al echipei Dragnea.
3. Tolontan a făcut rău când a susținut Mișcarea Colectiv. Acel Colectiv a însemnat distrugerea sistemului sanitar din România. Pe medici i-au spurcat vorbitorii de giboneză corporatistă, care își traduceau în cap din romgleză în română ca să priceapă ce mâzgăliseră importatorii de medicamente pe pancarte. Dar Tolontan are dreptate pe alt subiect, și anume atunci când sare în apărarea presei tipărite. „Primăriile sau guvernul cheltuiesc, netransparent, banii pentru a încuraja site-urile și televiziunile care continuă să-i promoveze.” Această temă merită două puncte speciale.
4. Cu un tupeu ajutat de ignoranță, au ajuns făcători de opinie câteva sute de impostori care nu au publicat un rând pe hârtie. Dacă le arăți hârtia, vor să o ruleze și să o ducă în baie. Noi, copiii bătrâni ai tiparului, vom muri cu iluzia că rândurile noastre cele mai izbutite sunt cele de la începuturi și s-au pierdut în texte care nu au fost publicate. Sunt buni ziaricii ăștia noi? Sunt buuuuuni, o să vă demonstrez cât sunt de buni făcând o paralelă. Pe vremuri, un reporter l-a intervievat pe antrenorul unui mare sportiv. Antrenorul își laudă elevul, normal. „E băiat deștept, seara citește, e și student eminent, la Medicină Veterinară…” După ce a terminat interviul, reporterul a plecat cu antrenorul la șpriț și l-a întrebat dacă sportivul e într-adevăr un student bun. Răspuns memorabil: „Bă, tu ești diliu? Medicina Veterinară e facultate grea. Dacă nu-i arătam io care-i coada calului, îl încăleca prin față!” Cam așa a încălecat internetul ziaristica.
5. Politicienii care mituiesc site-urile mă duc cu gândul la o anecdotă literară. Păstorel Teodoreanu îi dedicase lui N.D. Cocea o epigramă usturătoare. N.D. Cocea s-a dus la Capșa și l-a pupat pe Păstorel pe frunte. „Acum poți să te lauzi că te-am pupat în cur!” Politicienii și ziaricii s-au pupat în fund(uri), dar vor să lase impresia că s-au pupat pe frunți.
