1. Nu vă mai luați de Iohannis! Atât poate sasul elocvent ca un Trabant. Mereu au lucrat în contul lui alți oameni sau diferite conjuncturi. Să ne amintim cine i-a făcut treburile mai mari și mai mici: naționalitatea privilegiată (neamț de debara, nu de sufragerie, un fel de Costel Ionescu), valul anti – Ponta (mișcarea asta n-a fost rea), tefeloazele entuziaste din Piața Victoriei. Probabil că și antrenorul de tenis a preluat o parte din îndatoririle lui.
2. Câteva date pe care le cunoaștem, dar trebuie puse în context. U.E a împărțit tuturor țărilor membre 37 de miliarde de euro, pentru susținerea economiei. României îi vor reveni 600 -700 de milioane, nicidecum un miliard, cum se spune. Dar nici 10 miliarde nu ne-ar ajunge, pentru că suntem mulți ( 20 de milioane, locul șase în UE, ca populație) și bezmetici. Elveția a pompat 42 de miliarde – populație 8 milioane. Germania – 650 de miliarde săptămâna trecută, 130 de miliarde săptămâna asta. Salariul fiecărui medic german a crescut cu 500 de euro, iar ale celor din prima linie cu 1500 de euro. Suma minimă pentru un bătrân din azil (acolo e de bine să stai la azil) era de 150 de euro. De luni a crescut la 500. Cu toate aceste măsuri de protecție, și Germania are mulți morți, pentru că Merkel – redegista de la Costinești, sezonul 1971 – s-a trezit târziu.
3. Franța poate să facă doar 5000 de teste pe zi, dintre care 2000 și ceva ies pozitive. Se estimează că aproape 60% din populația Franței are Corona.
4. Așa că stați în insectar! Nu vom rezista dacă ne îmbolnăvim toți deodată. NE BUCURĂM CĂ VOR SCAPA COPIII, DAR NU TREBUIE SĂ TRANSFORMĂM ROMÂNIA ÎN ORFELINAT.
5. Probabil că 80% dintre medici se vor molipsi, iar 5% vor pleca în „lumea aia mai bună” de unde ne-au întors pe noi sau ne-au amânat călătoria cu niște ani ori zeci de ani. Dacă au caracter, și eu sunt convins că au, anumiți magistrați vor ieși pe treptele tribunalelor cu următoarea pancartă: „Îi respectăm pe medici și nu o să-i mai chinuim niciodată!” La fel și ziaricii. Ăștia au simțul autocritic mai dezvoltat. Pancarta ziaricilor: „Iertați-ne, iertați-ne, iertați-ne, dragii noștri medici! Am deontologit. Am împroșcat cu minciunile pe care ni le livrau băieții care nu candidează niciodată, dar câștigă întotdeauna alegerile! V-am înjurat pe voi și l-am lăudat pe Vlad Voiculescu!”
6. Se duce pe Valea Coronavirusului și Sudul Franței. În urmă cu niște ani, sătui fiind de jaful practicat de „les cambrioleurs” din U.E, fermierii din Provence au amenințat că vor năvăli peste Bruxelles cu furia mistralului. Și mâine m-aș întoarce în satul Menerbes, în aristocraticul restaurant „Maison de la Truffe et du Vin du Luberon”, aflat la 100 de metri de Casa Dora Maar, ultima iubită a lui Picasso. După masă, m-aș plimba pe străzile unde buchiniștii se insinuează printre multe Epicerie și magazine de suveniruri, printre tarabe cu pește și lavandă de Provence, printre ziduri vechi îmbrăcate în festivul vegetal, în hlamida de bougainvillea. Și pe urmă aș coborî cu mașina spre Marsilia, unde am stat, în toată viața asta, doar două ore și un minut. M-am pozat cu negustorii de caracatițe din Vieux Port și cu bătrânul chioșcar care vindea ziarul „La Marseillaise”. Pe Fecioara de Aur de pe Notre Dame de la Garde am salutat-o din Miramar, unde am băut un pahar de alb de Cassis, am înotat cu ochii prin farfuria de bouillaibaisse a soției și am ascultat Santa Maria de la Mer, a doamnei Mireille Mathieu. Am plecat din Marsilia și am trecut pe lângă plajele Prado și pe lângă Les Calanques – stânci albe eternizate în azurul afrodisiac al Mediteranei. După vreo juma’ de oră am ajuns la Cassis. Se întâmpla în 2017 și nu văzusem tabloul lui Lucian Grigorescu, „Case albe din Cassis”, care e emblema paginii mele de facebook din 2014. Nu am avut o intuiție. Pentru mine, Sudul Franței înseamnă fibra albastră din EKG.
