Am ajuns într-un moment care, cu jumătate de an în urmă, ar fi fost de neimaginat. Cifrele care indică persoanele confirmate cu coronavirus, cele intrate în carantină și cele autoizolate sar neîncetat, ca la un aparat defect, de jocuri mecanice. Deja am ajuns la peste 150 de persoane infectate zilnic. Atunci când specialiștii au spus că vor fi și 10.000 de cazuri noi de la o zi la alta, om fi făcut ochii mari și om fi zis că așa ceva nu se poate. Acum însă, după cum merg lucrurile, nu cred că va mai curge mult timp până vom ajunge acolo. Poate că nu este momentul răfuielilor și al căutării de vinovați, dar mă obsedează o întrebare, iar din ea derivă altele.
Chiar nimeni din România nu auzise de coronavirus și nu știa nimic despre epidemia care prindea contur în China? Chiar nicio autoritate nu o fi prevăzut că va ajunge și aici? De ce? Și dacă da, ce a întreprins ca să nu ne prindă complet descoperiți? 14-16 ore pe zi pe la televiziuni se perindă oameni și oameni care vorbesc despre epidemie, despre medici, despre măsurile luate. Niciunul nu spune însă cine răspunde pentru ce nu s-a făcut, ori s-a făcut greșit sau prea târziu.
Coronavirusul, la „și altele”
Nu este o cronologie perfectă, încerc doar să pun cap la cap informații și fapte peste care s-a trecut cu ușurință. La 27 februarie, Klaus Iohannis a făcut celebra declarație potrivit căreia nu trebuie să ne facem probleme, coronavirusul fiind ca o răceală. Efectul s-a văzut imediat. Lumea, într-un fel îmbărbătată de spusele președinteleui, a trecut epidemia la „și altele”. S-a ajuns, ca atare, la ceea ce vedem astăzi. Abia în urmă cu câteva zile a spus adevărul: „este ceva groaznic”. Dacă nu i-a băgat nimeni în cap că virusul este doar o răceală, după cum afirma, ar trebui să iasă la rampă și să-și recunoască greșeala și motivele care au generat-o. Urmărea, de fapt, alegerile anticipate și a minimalizat epidemia? În timp ce în România populația se confrunta cu pericolul unei periculoase îmbolnăviri în masă, pe el îl preocupau alegerile?Cu ce drept sacrifica sănătatea unui popor? Joaca de-a uite guvernul, nu e guvernul, a consumat și ea un timp.
Numai decizia CCR privind neconstituționalitatea desemnerii lui Ludovic Orban ca premier și desființarea ordonanței privind alegerile anticipate au grăbit, oarecum, luarea măsurilor de care era nevoie. Cine răspunde pentru toate întârzierile impardonabile?
Pe dinafară de subiect
Peste 1 milion de români s-au întors în țară. Câteva sute de mii au pătruns pe teritoriul României fără a fi verificați la frontiere. Termoscanere nu existau, nici măcar formularele nu erau redactate pe atunci și uite cum nici aici nu există vinovați. Chiar așa, nu răspunde nimeni pentru debandada asta? Pe de altă parte, autoritățile se întreceau în declarații liniștitoare la televiziune, că România este pregătită să facă față unei eventuale epidemii. Eventuale? Abia acum se vede cât de șchioape la minte sunt, cât de pe dinafară de subiect.La o lună de la apariția primului caz, medicii încă nu au, în totalitate, ecipamente de protecție. Deși spunea că avem tot ce ne trebuie, Iohannis s-a dat astăzi de gol, cerând imperativ echiparea completă a medicilor. A fost nevoie ca peste 100 de cadre medicale să intre în carantină sau să se autoizoleze în lipsa minimului de protecție pentru ca președintele să vadă reala situație? Ministrul Sănătății a spus, nu o dată, că avem de toate. Așa de bine eram dotați, că a fost nevoie de două săptămâni să luăm 35 de termoscanere. Testele, scriam și ieri, veneau de la o săptămână la alta, conform declarațiilor lui Costache, dar abia după alte trei au ajuns în țară. Nici pentru asta nu răspunde nimeni?
Virus de 4 stele
O bună parte din vină pentru situația de acum o poartă românii întorși în țară. Au declarat alte țări de proveniență la intrarea în România doar pentru a evita carantina, nu s-au autoizolat, nu au ținut cont de sfaturile medicilor și, în general, ale autorităților. Au fugit din carantină, au mințit chiar și la testare și, acum, au început să plătească prețul. Partea proastă este că și cei nevinovați plătesc pentru prostia și îndărătnicia lor. Asta nu scuză, însă, bâlbâielile autorităților.
Scria colegul meu, Cătălin Tache, că la marginea Bucureștiului sau în imediata lui apropiere există zeci de unități militare dezafectate care, cu un minim efort financiar, ar fi putut fi puse la dispoziția Ministerului Sănătății pentru cazarea în condiții foarte bune a celor care au intrat direct în carantină la întoarcerea în țară. S-a făcut vreun pas în sensul ăsta? Nu. Autoritățile au preferat cazarea în hoteluri de 4 stele- ceea ce mai degrabă îmi miroase a afacere – aducând boala direct în oraș. Răspunde cineva, inclusiv pentru că nu a gândit? Nu mi se pare.
Când indolența nu este infracțiune
Lentoarea deciziilor a fost nimicitoare. Klaus Iohannis a anunțat că starea de urgență intră în vigoare la două zile după ce a anunțat-o. De ce nu imediat? Prima Ordonanță Militară a lui Vela, la fel. Nu imediat, ci tot peste două zile. A doua, idem, nu din seara emiterii și nu cu obligații, ci doar cu recomandări. Cine răspunde? Am lăsat la final cel mai delicat punct. Refuz să cred că serviciile de informații nu i-au adus la cunoștință lui Klaus Iohannis ce se întâmplă în China, în Italia, Spania sau pe oriunde în lume, ce ravagii face epidemia de coronavirus. Vreme de aproape două luni, președintele a tăcut mâlc. Servitorul de la Palatul Victoria, la fel. Gazetărește, dar numai gazetărește, pot fi aduși fața în față cu zădărnicirea combaterii bolilor. Juridic, nu. Și asta pentru că indolența nu este prevăzută în Codul penal.
