Pe puncte, la fel ca ieri, poate la fel ca mâine și poimâine și cât va mai dura. O să-mi strâng textele din perioada molimei într-o carte. Pe care n-o va citi nimeni. Nici nu știu dacă vor mai exista tipografii. În Italia cred că au dat faliment și producătorii de sicrie. S-a trecut la incinerari.
- Stai în casă! Mai ales dacă ești puțin paranoic. Stai în casă, că altfel mori neobservat!
- Președintele lui Real Madrid avea 76 de ani și s-a dus la spital după opt zile de febră! Opt! Eu m-aș speria după o jumătate de oră. Vă dați seama că nu era un om prost. Sărac – în niciun caz. Dar ilustrul președinte nu o fi vrut să accepte că rangul și bogăția nu pot mitui moartea. Era Lorenzo Sanz, totuși, nu Meme Stoica. Memelușul (eu l-am poreclit așa) a zis că are peste o sută de meciuri în cupele europene. Cred că l-a depășit pe Messi. Dar n-a dat niciun gol. Nici nu s-a accidentat, n-a luat nici cartonașe galbene. Ciudat.
- Cei mai nepregătiți bărbați din epoca molimei sunt piloșii ca mine, care n-au făcut armata. Nici Tolontan n-a făcut-o, dar el e pe deontologeală, pe astea. După Corona, toți bombardierii între 18 și 35 de ani trebuie să plece în armată. Sau măcar la pușcărie.
- Visul lui Băsescu și al magistralelor magistrate s-a împlinit! TOATĂ ȚARA E O PÂRNAIE. S-a împlinit și visul tractoristului Grigore Cartianu. Ieri dimineață a nins și Grigore a scăpat, parțial, de mătreață. E vorba despre mătreața care domiciliază în freza lui. Aia care s-a prelins pe celebrul său sacou maro a rămas. După cuvântul „tenismene” (tenis – bărbățoaice!), Gregoire a scos și expresia „protestatarii pro justiție”. Eu știam că protestarii sunt „anti”.
- Coronavirus ne-a demonstrat că muzica nu e democratică. În balcoane cântă doar italienii din cartierele sărace. Și democrația e antidemocratică. „Democrația pro-democratică” ar fi zis Cartianu. Unii au voie să strige „Muie PSD” (sigur, PSD chiar merită acest tratament), iar alții trebuie să spună „Mulțumim diasporezilor cu prestigioase caziere! Bine ați venit acasă!”
- Am plăcerea de a-i umple de stimă pe ziaricii și cântăcioșii cu suflete de buldozer, care vor să dărâme bisericile, chiar dacă acestea au fost închise. Eu o să le demonstrez, într-o singură propoziție, că deasupra noastră e Dumnezeu. Însăși existența unor moluște vorbitoare ca voi e o capodoperă a Mizericordiei Divine!
- Am văzut fimul despre Colectiv. Nepoțelul Vlad Voiculescu îi acuză pe alții de nepotism. El nu e atât fiul domnului de la țară – care a turnat la Securitate – cât e nepotul unui nene de la Viena. Nepoate, nepoate, eu am mai cunoscut băieți care aveau o singură calitate: toată viața s-au dat folositori. Și medicii îți sunt recunoscători, Vlăduțe! I-ai ajutat foarte mult, dar ce i-ai mai ajutat! Mă sună doctorii tot timpul. „Nu ne vom mai descurca dacă nu va veni Vlăduț să ne învețe meserie!”
- Îmi e dor de vacanțele în Italia, îmi e dor de contemplația și blazarea transformate în artă și în blazon la Florența, Roma și Milano, îmi e dor de cafeneaua Florian din Veneția, de unde priveam Palatele și Bazilicile pe care arhitecții, pictorii, poeții și Dogii s-au iscălit cu vârsta vântului, îmi e dor de dionisiaca avere vegetală și cromatică din Capri, îmi e dor de zumzetul prelingandu-se ca un fluviu de lămâi și ulei de măsline pe Via Toledo din Napoli, îmi e dor de lirismul copleșitor și blestemat al Siciliei. Îmi e dor de pelicula subțire a paharului de prosecco din Taormina. Acel pahar de prosecco a fost cinematograful unde vedeam vapoarele și Calabria. Italia, tezaur infernal și dulce! Cred că Ion Vinea a spus că „mai toate Raiurile încercate de mine au un neajuns comun: le-am descoperit după ce le-am pierdut.”
