Pe puncte. Spațiu puțin, subiecte multe.
1. Vlad Roșca, medic în Vama Nădlac, despre întoarcerea patrioților din Diaspora.” Aici nu te lupți doar cu Covid 19, ci cu nesimțirea și lipsa de respect a celor care au intrat în țară. Nu a contat nimic… izolarea, carantina…riscul de a fi bolnavi și de a îmbolnăvi oameni. Pentru ei nu au contat românii, ci România văzută ca ultima șansă. Nu vorbim despre românii din străinătate care sunt exemple de caracter și omenie. Ei nu vin, ei ne respectă și noi îi respectăm. Vorbim aici despre cei cărora nu le mai merge cu furturile, prostituția și cerșitul.” Da, au venit catalanii, au venit și toscanii, au venit și eroinele care au dat cu Gibraltarul în populația Andaluziei, au venit și calabrezii, au venit și pugliezii! Ei – pugliezi, noi – pulifrici. Și le vom plăti și tratamentul, fiindcă n-au asigurări medicale nici aici, nici în Italia. Și pe urmă vor pleca înapoi. Asta nu-i rău. Vizitele scurte sunt plăcute.
2. E cazul ca organele să facă exact ceea ce știu mai bine. Să asculte telefoanele. Unde sunt mai mulți oameni în aceeași casă (și nu fac parte din aceeași familie), ar fi normal să apară și propoziția preferată a ziaricilor – „mascații au descins.”
3. Bancherilor, lăsăți-i pe oameni, nu le mai cereți ratele, fiindcă pe creanga voastră nu mai scot triluri nici măcar stolurile de tefeliști! În Piața Victoriei, stolul a învățat că trebuie să-i iubească pe securiști și pe cămătari. Nu sunt bani, bancherilor, nu sunt bani!
4. În sfârșit, pisicile de pe facebook au fost învinse. Cine era pisica de pe facebook? Ambasadoarea unui cerșetor de atenție. Înainte, cerseați like-uri cu pisica. Acum cerșiți cu virusul.
5. Și mai lăsați vrăjeala asta despre citit – „stăm în casă și citim!”. Cititul e ca anticomunismul. Cititul și anticomunismul se fac la zi, nicidecum la seral. Cititul nu-i ajută, azi, nici pe intelectuali. Gândiți-vă la decembrie 1989! Scriitorii și actorii care au ieșit la TVR au făcut bani.
6. Am un subiect de nuvelă. Cum vor supraviețui în carantină campionii care au amante? Mai urâte decât nevestele. Oamenii talentați sunt leneși. Donez acest subiect netalentaților ambițioși.
7. Dacă tot citiți, aflați de la mine că de departe cel mai bun scriitor român contemporan este rapsodul manelist Nicu Paleru. A scos, în urmă cu trei zile, poezeaua (pusă pe muzicoasă) „Când beau mi se schimbă fața.” Titlul în sine e o capodoperă. La lansare a vorbit criticul literar Vali Vijelie. Versurile îl recomandă pe autor pentru Premiul Nobel. Și el chiar are șanse. „Când beau mi se schimbă fața/ și dau la boboci ca rața/ ce amețeală, dimineața! / Să las paharul nu-mi vine,/ stai să vezi ce rău mi-e mâine! Lumea îmi zice, „Drojdiere”,/ dar nu știe ce plăcere…”
8. Citiți, nu? Și citiți mult în carantină? Atunci nu mai distribuiți în draci poezioara „Zeflemeaua”, pe care unii o atribuiți lui Camil Petrescu, iar alții lui Cezar Petrescu. Versurile sunt de Vadim Tudor. Poezeaua e „virală” pe facebook – trebuia să aibă și internetul febra lui. „Reluări de faze” și „reviste porno” nu existau în anii ’50. Și nu apucaserăm să facem „mișto” de marxism în anii ’50. Așa se scria în perioada aia, cu „mișto”? Cine a citit la timp se prinde imediat că e tropăitura prozodică a lui Vadim. Stil tunător, bine articulat, dar fără fior metafizic. Tunet și fior avea Adrian Păunescu. „Zeflemeaua” e o poezie – manifest bună, dar lipsită de valoare literară. O poezea. Poezia trebuie să aibă sămânța diafană pe sub tarlaua de rime.
9. Acum fără „mișto”, dincolo de Nicu Paleru și „Zeflemeaua” de pe facebook, am vorbit la telefon cu profesorul și criticul literar Răzvan Voncu, autorul cărții „O istorie literară a vinului”. Eu am scris elogios despre carte, în „Național”, iar Vadim ne-a mucificat pe amândoi. Ce m-am mai distrat atunci! Doar prostoboii constipați și meschinii se supără când sunt atacați de unul care știe cu pixul. În fine. Voncu mi-a zis că nu are facebook și nu își va face. „Ratezi contemplarea unui experiment social mai interesant decât Coronavirus.” Răspuns genial: „Ratez multe, dar știi bancul cu milițianul și hoțul?” Milițianul fugea după hoț și striga:”hoțule, nu vreau să te înhaț, trebuie neapărat să-ți spun ceva!” Hoțul: „lasă, bre, că nu trebuie să știu chiar totul!”
