Trei subiecte mici de pe miriștea culturii.
1. Multilateralii care lătrau „s-a vândut o banană cu 120.000 de dolari și lumea moare de foame” au avut păreri, în ultimii ani, și despre statuile din București. Știau ei că statuile sunt urâte. Din cauza sau și din cauza unor asemenea vietăți a plecat din țară Brâncuși. Într-un text publicat în 1967, Petre Pandrea, nu oricine, a scris că prostoboii „erau obișnuiți, în estetica lor plastică nefericită, cu busturi de bronz (unde să se vadă limpede cravata) sau cu monumentale statui de marmură albă de oratori în picioare (unde să se vadă redingota și botinele). Soldații eroi trebuiau să poarte puști Manlicher și să se vadă moletierele. Pușca să nu fie pe umăr, ci în mână, cu baioneta scoasă, ca la Mărășești. Ansamblul arhitectonic schițat de Brâncuși la Târgu Jiu nu le-a plăcut. Spre marea iritare a lui Brâncuși, oficialitățile cu concepții utilitariste au spart cu topoarele scaunele în formă de cerc din zăvoiul de la Târgu Jiu.” De la Festivalul Inculturii, generat de „banană cu scoci”, n-a lipsit nici Grigore Cartianu, și el de lângă Târgu Jiu.
2. Lui Ionuț Vulpescu, copil de casă al lui Iliescu și fost ministru pesedist al culturii, i s-a retras titlul de Doctor în Mătreață, pe motiv că a plagiat. Pentru că am fost mereu la zi cu lecturile și cu golăneala, eu l-am mirosit pe solemnul compilator Aburici încă de când a apărut. Pe 19.09. 2012 l-am pictat frumoooos: „Vulpescu și-a adunat articolele într-o carte și a fost prezentă la lansare toată cultura română, de la Nicolae Manolescu la Augustin Buzura, de la Radu Cosașu la Marian Olaianos. Ce căutau acești domni la un loc? S-a reîncarnat Eminescu în Ionuț Vulpescu și s-au strâns în jurul lui? Mă tem că nu. Vulpescu e protejatul unui emolient combinagiu politic, Victor Opaschi. Dacă vă interesează să aflați cine e Opaschi, citiți cartea <<Între linii>>, a lui Eugen Mihăescu. Așa că s-au adunat toți acolo, la un maraton după burse, traduceri, funcții, sinecuri. Apropierea de Iliescu Ion reprezintă, în ochii mei, un stigmat pentru micul Vulpescu. La români, însă, nimeni, nu-i compromis definitiv. Am dreptate, domnule profesor Manolescu? Vreți să mai rămâneți la Paris, pe banii Unesco? Va înțelegem, va înțelegem.”
3. Vin sărbătorile, ne vor invada Păstrămioara Sensibilă Fuego și Cozonacul cu Șorici Horia Brenciu. Ca să fiu în formă, mi-am făcut încălzirea – cinci minute, sâmbătă, între 20.40 și 20.45 – la „Vocea României”. Fiul marelui Ioan Chirilă s-a exprimat ca un adevărat urmaș al unui scriitor: „e foarte OK, e foarte energie!” După un minut, fiica marelui Adrian Minune a mărturisit că „trebuie să ies din lumina lu’ tata.” Și eu am simțit la fel, în Sahara. Prea multă pădure. Ieșeau cuburi de gheață din cocoașa cămilei. M-am dat și cu schiurile.
