Polonia, lecţie dură pentru Iohannis

Uniunea Europeană a încetat de mult să mai slujească principiile sub care s-a fondat. Să tot fie vreo zece ani de când fiecare trage pentru el într-o cursă nebună a îmbelșugării și îndestulării propriului popor, nu se mai respectă niciun fel de reguli, totul se ia, nimic nu se cere. Mușchii încordați și atitudinea fermă garantează victoriile, au înțeles asta ungurii, cehii, polonezii, de puțină vreme și bulgarii, ca să nu sărim gardul, ne învârtim prin regiune. La Budapesta, „dictatura” lui Viktor Orban continuă nestingherită, Varșovia acuză și ea – „UE să ne lase în pace, polonezii au dreptul să decidă singuri cum să fie condusă țara!” -, iar Sofia a închis granițele când la porți i-a bătut MCV-ul, acest Bau-Bau bruxellez de care se mai sperie doar neghiobii. Ce face România când pășește în Vest? Calcă încet și pe vârfuri, nu care cumva să deranjeze stăpânirea.

Suntem, cred, singurul stat din comunitatea europeană în care președintele este în război cu milioane de cetățeni care au votat altfel decât a vrut el. Pe principiul „cine nu-i cu mine, e împotriva mea”, locatarul de la Cotroceni a dus cinci ani de luptă de gherilă împotriva unui guvern ales în mod democratic. A șters cu buretele uitării opțiunea românilor și, pentru a doua oară în decurs de un singur mandat, a ocupat Palatul Victoria.

„UE să ne lase în pace”

M-aș fi așteptat să se oprească, dar sângele îl trădează, iar o dată învârtită cheița soldățelul neamț se învârte până rămâne fără baterii. Marți, după învestitura „Guvernului meu 2”, la Ministerul de Externe s-a auzit iar placa „Jos PSD!”. Și-n culcare, și-n sculare cu gândul la ei. „Politica externă a României a avut, în ultimii trei ani şi jumătate, de suferit. Lideri PSD diletanţi au crezut că se pot profila folosind politica externă a României. Eroare! Singurul lucru pe care l-au obţinut e decredibilizarea României în relaţia cu mulţi parteneri cu care am avut legături strânse şi încredere reciprocă. E cazul să reparăm ce au stricat pesediştii, să refacem încrederea partenerilor noştri în România, în politica externă a României”. Nu departe, prin vecini, descoperim lideri cu adevărat puternici, șefi de state pentru care interesul național primează. Un astfel de caz este cel al președintelui polonez. Andrzej Duda este un suveranist convins și nu se sfiește să vorbească deschis despre dreptul Varșoviei de a se guverna. Amenințările Bruxellesului nu-l sperie câtuși de puțin, iar la întâlnirile cu ceilalți lideri occidentali știe să obțină maximum de pe urma tratativelor (vezi eliminarea vizelor pentru America!). Ca să audă tot Vestul, Andrzej Duda și-a exprimat încă o dată părerea despre ingerința UE în treburile interne ale Poloniei: „Când problemele noastre vor fi rezolvate, ne vom ocupa și de problemele europene. Deocamdată, însă, UE să ne lase în pace și să ne dea voie să îndreptăm țara. Polonezii au dreptul să se conducă singuri și să decidă singuri cum să fie țara lor. Polonezii trebuie să decidă în ce mod vor îndrepta instituțiile corodate de sistemele vechi, nu alții! Polonezii pot avea așteptări din partea Europei, mai ales a acelei Europe care ne-a lăsat în anul 1945 pradă rușilor”.