În curând, veți putea găsi în librării volumul „Sociologia proastei guvernări în România interbelică”.
Cartea scrisă de Bogdan Bucur, lector universitar la Departamentul de Sociologie al Facultății de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA Bucureşti) și autorul bestseller-ului „Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri”, va fi lansată la Gaudeamus, deja clasicul loc de întâlnire al amatorilor de lectură. Totul, pe 23 noiembrie, la ora 13.00, la standul Editurii RAO.
Până atunci, însă, vă spunem că în noul său volum, Bogdan Bucur propune cititorilor o privire incisivă asupra guvernării în toate provinciile României Mari, după Primul Război Mondial. Demagogia, abuzurile statului, corupția clasei politice, proasta guvernare – deși par titluri extrase din emisiunile canalelor de știri de astăzi –, sunt teze ale lucrării de față, concluzii susținute cu argumente și dovezi incontestabile. Este pentru prima dată în istoriografia română când este avansată și probată, după o metodologie sociologică care pretinde capacitatea de a asigura reprezentativitatea statistică la nivel național, ipoteza științifică privind proasta guvernare românească din perioada interbelică, văzută de mulți drept o autentică Epocă de Aur. Astfel, Bogdan Bucur demonstrează că, din cercetările monografice realizate de Școala Sociologică de la București, România Mare a guvernat mai prost Basarabia, Bucovina, Banatul și Transilvania decât Rusia țaristă și Austro-Ungaria. Chiar și în Transnistria – aflată sub temporară ocupație militară antonesciană (între 1941-1944) – administrația românească a fost mai slabă decât cea sovietică precedentă, în percepția populației autohtone. Totuși, autorul precizează răspicat limitele teoretice și metodologice până la care sunt valabile principalele ipoteze ale cărții sale.
În prefața lucrării, academicianul Ioan-Aurel Pop menționează că „istoricul Bogdan Bucur a realizat o cercetare profesionistă, bazată pe rigorile «meseriei de istoric» (Marc Bloch)”.
„Această iluzie, de care sunt conștient, m-a determinat să perseverez”
„Am trudit la redactarea și perfecționarea acestei lucrări timp de 10 ani […], din dorința ca România postdecembristă, care este patria mea, să încerce să nu mai repete erorile înaintașilor. Știu că acest lucru nu se întâmplă. Dar această iluzie, de care sunt conștient, m-a determinat să perseverez. De altfel, nu doar în țara noastră, ci pretutindeni, aproape nimeni nu învață din greșelile celorlalți. Sunt necesare calități intelectuale excepționale, imaginație sociologică (după Charles Wright Mills), rafinament cultural și sensibilitate istorică, pentru o asemenea capacitate, cu care puțini oameni sunt înzestrați. Totuși, consider că sacrificiul românilor care și-au pierdut viața pentru integritatea teritoriului național (în cele două războaie mondiale) sau pentru libertate politică și revenirea la democrație (în decembrie 1989) trebuie respectat și omagiat, în primul rând, prin bună guvernare, lucru de care n-am avut parte, din nefericire, aproape niciodată în istorie”, recunoaște autorul, în partea finală a cărții.
