Cutremur pe piața vânzării și arendării terenurilor arabile din România. Deputații dezbat o lege care va pune capăt speculațiilor financiare, practicate în special de fondurile de investiții străine, care au cumpărat masiv teren în România.
Contractul de arendă în România se va încheia, obligatoriu, pe o perioadă de șapte ani, potrivit unui proiect de lege al deputaților. Măsura este o grea lovitură aplicată străinilor care au achiziționat terenuri în România, la prețuri derizorii, și fac acum profit din arendarea acestora către fermierii români. Astfel, durata arendării va fi de minimum 7 ani și se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul. Totodată, subarendarea totală sau parțială va fi interzisă, sub sancțiunea nulității absolute, cu excepția schimbului de folosință a terenului, conform proiectului legislativ. Potrivit unui raport al Comisiei pentru Agricultură din cadrul Comisiei Europene, investitorii străini dețin, în prezent, 5,3 milioane de hectare din suprafața agricolă a României, care reprezintă peste 40% din suprafața totală a țării. ”România este una dintre cele mai fierbinți puncte pe harta globală de investiții în terenuri arabile, având în vedere fertilitatea solurilor locale și subevaluarea activelor în comparație cu cele din Vest. Prețul terenurilor arabile a crescut de 25 de ori în ultimul deceniu, cu un ritm mediu de apreciere anuală de 40%”, susțin deputații.
Fermierii, captivi în contracte păguboase
Inițiatorii proiectului legislativ explică faptul că, chiar dacă arendașii au drept de preempțiune la ofertele de vânzare depuse de arendator, nu toți arendașii au putere financiară de a investi în terenuri agricole. Conform legislației în vigoare, proprietarii își pot vinde oricând terenurile, printr-o notificare scrisă arendașului. Dacă nu răspunde ofertei de vânzare pentru că nu îi convine prețul sau pentru că nu are disponibilități bănești, arendașul pierde terenul și investițiile făcute pe acea suprafață. ”În acest moment nu avem o lege a arendei, Legea 16/1994 a fost abrogată de Codul civil, care reglementează relația între arendaș și arendator. Diferența majoră între vechea lege și Codul civil este perioada contractului de arendă. Legea veche avea o perioadă obligatorie de minimum 5 ani, perioadă de contract, în schimb Codul civil nu prevede perioada minimă. Acest lucru este în avantajul fondurilor de investiții, care încheie contracte de arendă pe o perioadă de un an, pentru a renegocia contractul anual. Prin contracte de arendă cu termene mici, investitorului i se îngrădește dreptul de a investi. Pentru ca fermierii să se dezvolte, să acceseze fonduri europene, credite bancare, respectiv investiții pe termen lung, trebuie să aibă o stabilitate pe termen lung, din punct de vedere al obiectului muncii privind terenul agricol dat în folosință de diverse persoane fizice, societăți comerciale, fonduri de investiții naționale și internaționale”, se arată în expunerea de motive a proiectului de lege.
