Erdogan, strâns cu uşa

Donald Trump a semnat lista sancţiunilor impuse Turciei şi i-a cerut lui Recep Erdogan să ”pună capăt invaziei” în Siria.

„Statele Unite doresc ca Turcia să înceteze invazia, să pună în aplicare imediat încetarea focului şi să înceapă negocierile cu forţele kurde în Siria pentru a pune capăt violenţei”, a declarat vicepreşedintele Mike Pence. Măsurile americane au fost aplicate Ministerului turc al Apărării şi Ministerului Economiei, precum şi miniştrilor Apărării, Energiei şi Internelor, şi au fost descrise  de secretarul Trezoreriei SUA Steven Mnuchin ca fiind ”foarte puternice”. Deocamdată este vorba de creşterea taxelor vamale la importurile de oţel, dar Congresul SUA a ameninţat, la rîndul său,  că va adopta rapid sancţiuni economice mult mai extinse împotriva Turciei. “Ofensiva militară a Turciei este inutilă şi impulsivă iar preşedintele Recep Erdogan poartă întreaga responsabilitate pentru consecinţele sale, inclusiv o potenţială recrudescenţă a Statului Islamic, posibile crime de război şi o criză umanitară”, a reacţionat şeful Pentagonului, Mark Esper. Secretarul Apărării a declarat că va face presiuni asupra aliaţilor NATO pentru adoptarea de măsuri diplomatice şi economice împotriva Turciei. Ţările Uniunii Europene au anunţat că îşi vor limita exporturile de armament spre Turcia, iar Italia, Franţa, Germania şi Cehia le-au suspendat deja. Washingtonul mai are în plan mutarea armamentului nuclear de la baza Incirlik, situată la 160 de km de frontiera cu Siria. Un calcul strategic pentru a evita ca bombele B61 să devină subiect de negociere între cele două mari armate NATO. Ofensiva turcă în nord-estul Siriei, intrată în a şaptea zi, a provocat proteste internaţionale şi s-a soldat cu peste 150 de morţi, dintre care 50 de civili, precum şi cu strămutarea a peste 160.000 de persoane. Spre deosebire de președintele francez Emmanuel Macron și cancelara germană Angela Merkel, răspunsul Moscovei la operaţiunie turceşti declanşate după retragerea trupelor americane din Siria este unul excesiv de temperat. Jocul strategic al Rusiei în regiune vizează  susţinerea președintelui sirian Bashar al-Assad, politica externă cu Iranul şi Turcia (parteneri faţă de care nu îşi poate atinge obiectivele) şi nu în ultimul rând interesele economice cu Ankara –bateriile antirachetă S 400 livrate recent de Kremlin.