Ca să ne facă pe toți „fericiți în România” – oare cine a promis asta? – progresiștii își antrenează ura față de civilizația în care s-au născut. La 20 și ceva de ani după ce scornise sintagma „Epoca de Aur”, Paler a scris „m-am născut într-un Regat, vreau să mor într-un Regat.” Iar Vadim a replicat grosier „te-ai născut într-un Regat și o să mori într-un rahat!” Regat – rahat, trei litere, din cinci, comune, așa că nu-l putea opri nimeni pe Vadim, când năvălea cu vidanja lirică. Progresiștii ăștia mici s-au născut într-o republică și vor să moară într-o toaletă publică.
Neomarxiștii atei nu pot câștiga alegerile scoțându-l la turnirul prin nămol doar pe fiul unui actor care a jucat, cu egală măiestrie, roluri de comunist și de legionar. Le mai trebuie câțiva saltimbanci isterici.
Pedestrimea armatei progresiste este alcătuită din roboțeii infatuați de la multinaționale, care n-au produs în viața lor decât consultanță și proiecte pe calculator. „Pe-aia de un leu”, cum se spune băietește, n-au văzut-o. Un prozator englez de succes scria, încă din anii ’90, că proiectele (de întindere dostoievskiană) și tot ce înseamnă consultanță reprezintă un colosal rahat, „dar rahatul este cimentul corporatist care ține lucrurile laolaltă.” Eu nu aș fi atât de dur. Corporatiștii sunt adevărații poeți ai acestor ani. Ei văd din mașină (mai nou, de pe trotineta electrică) și răsăritul, și apusul. Asta se întâmplă vara. Iarna văd doar răsăritul. „Și munca e o rușine?” Nu. O rușine e să faci pe șmecherul, în timp ce ai zero la sută acțiuni și te storc niște patroni pe care i-ai văzut doar în reviste.
Progresiștii au susținători și printre ziaricii care au practicat anticomunismul la seral, în anii ’90. Le citești textele și vezi aceeași ură deghizată în îngrijorare pentru soarta țării. Unii dintre ei se și laudă: „am 23 sau 27 de ani de meserie.” De când lipsa de talent e o meserie? Și de ce sunteți falși și vă dați cu moda? Mulți dintre voi își făceau cruci și se așezau în genunchi, în Piața Universității, când aducea Marian Munteanu preoții în balcon. Iar acum susțineți „identitatea de gen”. Ați uitat, nu, ați uitat? Bă, sunteți mai jegoși decât curvele! Curva îți face sex oral în veceu, de rămâi tâmpit, pe urmă se șterge la gură cu hârtie igienică și zice „ăla o are mică, nici nu i se trezește la realitate!”, de rămâi și mai tâmpit. Iar curvele superioare celei descrise mai sus încearcă să-și șteargă trecutul. Exact ca voi, oportuniștii din presă! Ca să-ți dai seama dacă o gagică are sau nu cazier de oraș o inviți la o petrecere unde vor veni zeci de oameni. O fată normală zice „bine, vin. Cum trebuie să mă îmbrac?” Curva întreabă „cine mai vine?” Și insistă: cine mai vine? Vine și ăla, dar vine și ăla?” E clar că se ferește. Te prinzi instantaneu că-i cunoscută în toate părțile și pe toate părțile.
