Toamna asta începe cu mărirea pensiilor și răsturnarea cornului abundenței minciunilor politice.
Două bombe artizanale pentru o Românie Normală, vorba panourilor cu Iohanis, care împânzesc gropile cărărilor nației. Prima bombă vine împachetată în prosoapele de îngropăciune la care se pare că nu o să mai fie bani de sicriu. Deficitul bugetar se lățește precum crăpătura din acoperișul unei case părăsite. Este timpul pregătirii bugetului pentru 2020. Teodorovici ne aburește așa cum a făcut și anul trecut din decembrie până în februarie. Amețit de puterea dată de nevoia de cârje a Dăncilei, aberează într-un discurs specific mahmurelilor post chermeze. Vrea să dea pensii în avans. Dacă tot nu vor fi bani de copârșeu, să aruncăm în joc și locul de veci. După el potopul. Că ăia de la care cere voturi, câte or mai fi, tot nu înțeleg de unde vin banii. Până la urmă, la cât de bun amic este cu Ponta, nu o să plătească vreun pahar spart. O să se găsească un loc călduț unde să își lingă rănile până se eliberează un culoar și se găsește un sponsor nou. Românii uită repede. Cu învățatul e mai greu în ultimii ani. Vor plăti cei radicalizați, gen Eugen Nicolicea, Șerban Nicolae sau Codrin Ștefănescu. Care nu au învățat să își împartă sacii în mai multe căruțe. Teodorovici e din altă ligă. Știe să cadă în picioare. Nu sunt sigură că Fifor are mușchii suficienți de elastici la aterizarea forțată care se apropie. Trebuie să recunosc că un cocoșel glumeț, șmecher și superficial peste amazoanele pesediste este tot ceea ce îi trebuie marelui partid ca să devină un copil plângăcios la sânul unei mame surogat. Cealaltă bombă este mult mai perversă. S-a rupt alianța PSD-ALDE. Tăriceanu a încercat un șantaj deplorabil ca să primească lectica spre Cotroceni, cărată de baronii PSD și a amenințat cu plecarea în opoziție și demisia de la Senat. Nu s-a mai putut răzgândi cum îi este obiceiul. Și când a ieșit țanțoș pe ușă, restul ocupanților din fotoliile ALDE au început să se uite în altă parte. Când faci un partid din traseiști nu trebuie să te miri că ești trădat când ești la anaghie. Până la sfârșitul acestei luni, multe fotolii călduțe din Parlament, din administrația locală și centrală sau din consiliile de administrație ocupate de oamenii din ALDE or să își schimbe culoarea politică fără să își schimbe ocupanții. În numele interesului național. Virusul Tăriceanu o să fie la fel de toxic și pentru micul Pro România. Scenariul grotesc cu susținerea lui Mircea Diaconu demonstrează că se urmărește din această asociere doar securizarea utopică a unor fotolii în următorul Parlament, pentru cei rămași pe dinafară. E clar că jucătorii politici, bătrâni și înrăiți de năravuri din alte vremuri, nu au înțeles că păcănelele s-au modernizat. Alegerile anticipate vehiculate ca singura soluție pentru criza politică a momentului, de către adepții pacanelelor moderne, sunt la fel de posibile ca o schimbare de sex a Vioricăi Dăncilă. În acest anotimp al recoltelor de minciuni nu mai există nici o speranță. Pentru că ne plac minciunile. Adevărurile cer acțiune. Noi am obosit bârfind mincinoșii.
