Ca să înțelegem și mai ales să judecăm pragmatic cu soluții pentru viitor situațiile de criză, precum cea de la Caracal, ar trebui în primul rând să ne lămurim cum sunt conectate în responsabilități instituțiile statului, create pentru prevenirea și gestionaarea unor astfel de situații. Între emoții, externalizări de responsabilități, bâlbâieli și știri false aruncate din toate părțile pentru exploatarea la maximum a tragediei, pentru rating evident, se pomenesc Poliția, STS-ul cu Instituția 112 , Procuratura și DIICOT.
După tragedia din Apuseni unde au murit oameni tot din cauza bâlbâielilor de localizare, degetele acuzatoare se îndreaptă spre STS. Asta după ce Grindeanu anunță cu emfază tăietorilor de panglici de autostrăzi virtuale, că localizarea se poate face cu 100% acuratețe. Adevărul este că după demararea unui proiect cu finanțare europeană pentru sitemul AML (Advanced Mobile Location), 185 milioane lei, s-a ajuns la licitație. Din 5 ofertanți au rămas 3. Grupul Omnilogic a fost descalificat deși avea cea mai bună ofertă de sistem și între Telekom și Orange a fost aleasă, ca întotdeauna în alte situații reprezentanta Franței. Proiectul cu internet la sate tot ei l-au obținut. Evident că au urmat contestații care au lungit proiectul cu șase luni. Până în 2021 nu există nici o șansă ca localizările STS după apeluri la 112 să fie la standardele cerute de situații de criză. Rămân expertiza și dotările SRI și DOS-ul cu resurse insuficiente pentru avalanșa de cazuri grave. România este invadată de grupuri infracționale așa cum rezultă din raportul UE de care nu se prea vorbește. O soluție de bun simț ar fi delegarea atribuțiilor de localizare a telefoanelor în cazuri de trafic de persoane, violuri, trafic de droguri, crime în serie. Până când STS-ul își rezolvă problema cu 112. De ce se evită asta? Pentru că instituțiile statului din teritoriu au frățiile lor locale și nu sunt prea fericiți când cineva din exterior își bagă nasul în ciorba lor locală, despre care fiecare știe dar nimeni nu vorbește. Se mai vehiculează o cauză la fel de puturoasă. Informațiile comunicate prin 112 sunt arme de luptă politică care în situații de negocieri politice sunt mai letale decât pistoalele. Cine le controlează are puterea. Până aici vorbim de ceea ce știm de multă vreme. Bani de la stat după care toți salivează și preferă să nu se facă nimic dacă ei nu pun mâna pe cașcaval înaintea altora. Țin cu dinții de robinetul cu resurse chiar dacă în jurul lor se dărâmă totul, pe principiul după noi potopul. Acum ajungem la Poliție. Care încearcă să scape legal de acuzații de incompetență. Noi am fost doar executanți pe baza unor informații eronate de la STS. Aparent adevărat dacă eliminăm câteva elemente hâde din succesiunea de evenimente în cazul de la Caracal. Alexandra, ultima fată dispărută, putea să nu ajungă să aibă nevoie de STS, dacă poliția instrumenta corect cazul Luizei, fată dispărută în aprilie. Alexandra are un unchi care cunoaște în profunzime Ministerul de Interne. Așa a fost posibil ca să nu se mai ascundă sub preș cazul ei. Luiza, copil dintr-o familie fără brand, a fost tratată de polițiștii care au preluat reclamația de dispariție așa cum se întâmplă cu majoritatea sesizărilor. Cum se întâmplă cu furturile, cu disparițiile trecute lejer la plecări voluntare, cu agresiunile în familie, cu actele de cruzime împotriva animalelor, cu tăierile ilegale de copaci, cu încăierările dintre interlopi pe stradă, cu cursele de mașini și motociclete care terorizează plătitorii de taxe. Trebuie dosare, investigații, documentare. Pe scurt, îndeplinirea sarcinilor din fișa postului. Răspunsul este că nu există resurse umane. Atunci de ce dau din colț în colț cu angajarea absolvenților de anul acesta. De ce se detașează pe posturi de decizie personaje cu spate politic care n-au performat la concursuri. De ce s-a acceptat trecerea în rezervă a unor profesioniști înlocuiți urgent cu locotenenți ai baronilor locali care votează în CEX ? Cei care au instrumentat dosarul Luizei ar trebui, după umila mea părere să fie investigați cu celeritate. Ei puteau preveni crima în cazul Alexandrei. Dacă nu o facem noi o să vină presiuni din afară unde am exportat cu sârg infracționalitatea care parazitează sudul României încă din anii 90. Credeți că am fi aflat de cazul “Rechinu” din Craiova dacă nu ajungeau să facă prostiile de acasă în America? Aici au fost tolerate de autorități, pentru că în România merge și așa. Merge în sănătate, în educație, în transporturi cu recolte de breaking news pentru presă. Oamenii se baricadează în case și fac revoluții pe telefon. Și când lucrurile devin grave se rezumă să arunce cu pietre în primul vinovat aruncat în arena de știri dirijate de vinovații din umbră. România nu se prăbușește pentru că cineva ne vrea răul. Ni-l facem singuri prin acceptarea fiecărui “Dorel” plantat în vreo funcție în poziție ghiocel de stăpânul care îi dă ordine. Când stăpânii se ceartă pe vreo fleică generoasă, servitorul plătește firimiturile cu care s-a mulțumit să supraviețuiască. Pentru că doar executanții plătesc pentru ferocitatea cu care niște “aleși” sfârtecă România de 30 de ani cu nepăsare . Soluția? Să învățăm să ne cunoaștem drepturile și să nu fim lași când trebuie să le exercităm.
