Am avut alegeri europarlamentare. Luni s-au alocat mandatele. Incepe marea Negociere UE. Romania trebuie sa dea un comisar. Daca nu exista “impreuna” ne alegem cu o pozitie de ascutit creioane. Buna pentru cine o ocupa, inutil pentru Romania. Am avut un sac de “box”. Dragnea. 9 milioane de romani s-au mobilizat ca sa scape de Dragnea si asociatii.
Firma a intrat in insolventa. Premierul si-a angajat un specialist in insolventa. A inceput epurarea “neperformantilor”. Cum spuneam in editorialul trecut, schimbarea domnilor bucuria impostorilor. Au scos loialii lui Dragnea. Si? Cu cine ii inlocuiesc? Scapa cine poate.Tradarea e o solutie de supravietuire pentru traseisti si cea mai ieftina solutie de preluare a pietei politice. In afaceri se numeste M&A (merger and acquisition). Regele a murit, sa ne inchinam noului rege. Asa ca incep tradarile. Traseistii sunt primiti cu bratele deschise ca sa se asigure o majoritate la o motiune de cenzura impotriva guvernului. Nu e o noutate. Asa s-a creat bresa care a permis caderea cortinei de fier. Organizatiile puternice nu pot fi distruse decat din interior. Dupa euforia momentului victoriei de etapa si alegatorii incep sa resimta efectele post revolutie, ”sufleul” se dezumfla. Asa ca PNL-Rares Bogdan si USR-Ciolos forteaza caderea guvernului sau utopic anticipate ca sa exploateze nemultumirile legitime. Fara sacul de box made in Teleorman, oare catre CE-CINE se va indrepta nemultumirea populatiei? Aud ca USR este dispus sa il sustina pe Orban la urcarea pe piatra sacrificiului de premier daca trece motiunea si in timp real se aliaza cu Macron. Ca sa pregateasca inmormantarea partidelor traditionale, dupa modelul francez. Ma intreb cate rumegatoare de sacrificiu pe altarul boxului politic o sa mai fie sacrificate in marketingul politic. Pentru ca accepta sa fie duse la sacrificiu avand in minte doar poleiala unei functii efemere. Cand aud cum corsarii de pe val, protejati de regii momentului, isi agita sabiile de iarmaroc cu care ne promit taierea tuturor nodurilor gordiene, nu pot sa nu ma intreb ce ne propun ca alternativa. Nu pomeneste nimeni cu CINE. Anul 1996 imi revine in minte ca un refren funebru. Cand am auzit ca s-a unit opozitia impotriva fragilei majoritati a puterii in Camera Deputatilor mi-am zis ca le-a venit mintea la cap. Cand am vazut numele propus am inteles ca a fost o cacialma. Oamenii politici sunt niste produse ale unor firme cu actionariat fonduri de investitii. Fondurile de investitii promit profituri pe termen scurt. Asa ca atunci cand votam maine, din nou, trebuie sa intelegem unde se duce profitul investitiei noastre. Noi, actionarii mici, vom veni cu bani de acasa. Ca intotdeauna. Cine castiga? Cel care beneficiaza de “inside trading”. Cine detine informatia la care noi nu avem acces. Tradatorii o au.
