Finantarea in educatia copiilor este o politica strategica in toata Europa, dar Romania este codasa si la acest capitol, alocarile bugetare au scazut in ultimii zece ani cu 1,2% din PIB, iar sistemul de invatamant functioneaza in prezent cu jumatate din banii stabiliti in lege, adica un procent de 6%, care este o promisiune pe alaturi cu realitatea.
Subfinantarea invatamantului romanesc, de la 4,2% in 2008-2010, anii crizei financiare, pana la caderea la 2,9% in 2017, inseamna cinism, incompetenta si impostura, mai ales cand ai redresare economica si cresteri record a PIB. Cifre ale rusinii, desi mai-marii din educatie se lauda in acest an cu cel mai mare buget din ultimii 27 de ani, ca nu-i doare gura, suntem pe ultimele locuri la Educatie in UE, se ingroasa procentul de analfabeti functional, plus 42%, adica generatiile viitoare, si pentru asta nimeni nu e tras la raspundere. Cand nu ai standarde in scoala nici piata muncii nu are cum sa se umple de specialisti, se adanceste criza de meseriasi, angajatii necalificati au ajuns la 15,20 %, iar absolventii de studii superioare nu prea au de gand sa ramana in Romania. Se adauga infrastructura de tara saraca a unitatilor de invatamant, abandonul scolar, in fiecare an, si mai ales lipsa unui program coerent pentru educatie la aproape trei decenii de la prabusirea modelului comunist. Si mai e o chestiune: meseria de profesor, respectata in Romania, de la Regalitate pana sub Ceausescu, a ajuns o profesie tot mai putin cautata, statutul dascalilor din Romania este cel mai scazut din Europa.
