Daca eram o tara condusa de politicieni, nu de securisti, de neomarxisti atei si de oengisti, daca se modificau legile justitiei inca de anul trecut, totul s-ar fi axat, zilele astea, pe expresia populara „ne-au scazut salariile”.
La noi nu se intampla asa si numai ticalosii cauta diversionisti. Da, PSD a umblat la bani! E PSD-ul lui Dragnea, care are majoritate parlamentara si nu schimba legile macoveiste, in timp ce justitia il (cam) lasa in pace pe individul amfibiu si vascos. Dar pe alti oameni, abuzurile i-au distrus. Statul Paralel exista. Si e sustinut de micii tortionari din Piata Victoriei. Si de corporatistii si aitistii care n-au adjective – ei folosesc „wow” in sens de frumos sau extraordinar. Ieri, si-au gasit un refugiu paralel cu Statul Paralel, paralel cu orice sentiment articulat natural. Valentine’s Day. Intr-o Europa sodomizata politic, financiar si spiritual cu valori americane, Valentine’s Day vine ca un hamburger cu prezervativ.
N-am fost niciodata de acord ca America n-are identitate. E o civilizatie tanara, dar cristalizata. Europa, in schimb, depune eforturi si reuseste sa-si piarda personalitatea. Ideea de sarbatoare comerciala o inteleg. Dar a lua in serios mascarada Valentine’s Day e ca si cum ai manca inimioare de plastic la gratar, cu salata din fundite de cadou. Cu Valentine’s Day la emisiunile de chilotareala, cu Valentine’s Day in gurile cantaciosilor, cu Valentine’s Day in cantonamentele fotbalagiilor onanisti, care fac declaratii de dragoste iubitelor (curvelor) de acasa intre doua meciuri amicale si trei partide oficiale de masturbare, cu toate nenorocirile astea ne-am obisnuit. De cativa ani, insa, a aparut si fenomenul Valentine’s Day la sate. Mai multe primarii din comune unde n-a ajuns inca vidanja s-au sincronizat cultural cu America. Literatura si filmul s-ar putea imbogati cu titluri precum „Julieta din fundul curtii”, „Balega si amorasul”, „Cupidon si troaca”, „Afrodita si magarul”. Parca vad inceputul unei nuvele despre un taran indragostit, care n-are vaca, dar are raie.
Daca tot a fost Valentine’s Day, voi incheia elegant. Cu un divort. Caz real. Un aitist se lauda ca-i tare de tot in tastatura si ca nu a mai scris de nu stiu cand cu pixul. Asta se intampla la el acasa, la o petrecere cu neveste si colegi de multinationala, unde a nimerit si un prieten de-al meu. Prietenarul a vazut ca, pe usa frigiderului, aitistul pusese tot felul de etichete adezive (post-it le zice), in general cu numere de telefon sau zile in care trebuie comunicat indexul la gaze. Stiind ca aitistul a fost la un team building in Grecia, prietenul meu a luat de pe frigider un post-it pe care era un numar de telefon si a scris pe verso „Geta Amore Thassos”. A doua zi, aitistul cauta o garsoniera de inchiriat. Sotia il daduse afara.
