Poate ca o sa ma intrebati ce legatura exista intre „Moscova nu crede in lacrimi” si Eurovision. Exact aceea dintre un tezaur (filmele clasice de la TVR) si o balega, adica Eurovisionul.
Duminica seara, TVR 2 a difuzat „Moscova nu crede in lacrimi”. Povestea incepe pe vremea lui Hrusciov si se intinde pana spre asfintitul Epocii Brejnev. Destine si sentimente strivite de istorie si recuperate prin duiosie. La sfarsitul anului trecut, TVR 3, ca la TVR 1 n-au loc capodoperele, a dat si „Gara pentru doi”. Soarta muzicianului si a femeii nemaritate, iubirea lor imposibila dusa pana in nemarginita puscarie siberiana. „Moscova nu crede in lacrimi” si „Gara pentru doi” – caldura ruseasca a Artei in inima gerului sovietic.
Tot anul trecut, TVR 2 (TVR 1 e ocupat, insist) ne-a regalat cu minunea lui Bondarciuk din 1967, „Razboi si pace”, in patru parti, cu o Natasa Rostova (Liudmila Savelieva) care l-ar fi incantat si pe Tolstoi. Nu mai amintesc de bijuteriile cu Alain Delon sau Sophia Loren, care sunt in arhiva TVR. Adica in Tezaurul TVR. Postul bugetofag s-ar salva, cel putin pe palierul intectual, daca ar programa asemenea filme macar de doua ori pe saptamana, pe TVR 1. Voi mai intarzia un pic langa tezaur. Balega sa astepte. La TVR (3, fireste!), am vazut, cred ca in octombrie, „Doi vecini”, din 1959. Singurul film dupa Tudor Arghezi. Dureaza 33 de minute. Regia – Geo Saizescu. Iar distributia (Grigore Vasiliu- Birlic, Ion Lucian, Nineta Gusti, dar si Dumitru Furdui, cel mai „pusti” de pe ecran) este un omagiu adus artei dramatice premergatoare comunistilor. In 1947, in Bucuresti existau 22 de teatre particulare.
Si acum sa coboram din nori in namol. De cateva saptamani, TVR ne asasineaza inteligenta si ne jegoseste televizoarele cu Eurovision. Preselectie la Eurovision, semifinale pentru Eurovision. Se inchiriaza sali ale teatrelor de provincie si etaje de hotel, se deplaseaza regimente de bugetofagi, se platesc tone de benzina si diurne, se ocupa spatiul prime – time in week – end. Si toata debarcarea asta din Normandia pentru un rating jenibil, jenibil, jenibil. In curand, TVR va fi depasita de Cinemaraton (interesant post), cu filme romanesti despre lupta de clasa. Arheologicul Eurovision nu-i atrage nici macar pe nostalgici. Nu inseamna traditie, piesa de muzeu, ci rugina, naftalina a prostului gust, inertie. Cu productii costisitoare si sinistre ca Eurovision, TVR se va transforma intr-o fisura anala a natiunii, care se va largi, se va largi, se va largi si va ustura, va ustura, va ustura.
De ceva timp (cam mult), sefa la TVR e o doamna parasutata din PRO TV. Putem avea sperante sa vedem capodopere cu Sophia Loren si Alain Delon, din moment ce PRO TV face succes, in fiecare decembrie, cu „Singur acasa”? Film pentru oligofreni, daca ai mai mult de 10 ani si te uiti la „Singur acasa” – esti oligofren. S-a oligofrenizat chiar si actorul, s-a drogat pana cand i-au crescut urechile. „Singur acasa I”, „Singur acasa II”, „Singur acasa III, IV si V”. Doar Eurovision aduna mai multe semifinale decat seriile „Singur acasa”.
