Nu este un secret pentru nimeni ca adevaratii „gabori” din Politia Romana nu au fost din cale afara de incantati atunci cand s-au trezit cu o „sora mai mica”, asa-numita Politie Locala. Mai ales ca fostii gardieni publici s-au impaunat cu copierea insemnelor si uniformelor celor de la IGPR, toata aceasta confuzie aducand serioase prejudicii de imagine politistilor „pe bune”.
Mai nou insa, primarii din diverse localitati ii streseaza pe cei de la Ministerul de Interne, cerand suplimentarea efectivelor de politisti care ar trebui sa asigure linistea si ordinea publica in urbele pe care le conduc. Numai ca, stupefactia este cu atat mai mare cu cat organigramele structurilor de Politie Locala a primariilor respective „gem” pur si simplu de atatia angajati. Care, cu toate ca au la dispozitie de la sali de forta moderne la autoturisme performante, sunt depasite chiar si atunci cand trebuie sa rezolve cazul vreunei parcari anapoda.
Cu numar ascuns!
Insa teama unora dintre politistii locali fata de infractori este in unele cazuri atat de mare incat, atunci cand sunt apelati sa intervina la vreun caz de forta majora, „gardienii” recurg la un subterfugiu pentru a nu-i infrunta singuri pe potentialii cetateni violenti. Asa ca unii dintre ei si-au luat cartele prepay si, cand sunt trimisi in misiuni care li se par periculoase, suna „pe sestache”, de pe numar ascuns, la 112! Ca sa fie astfel siguri ca vor ajunge acolo si adevaratii politisti, carora le vor oferi „intaietatea” interventiei. Totul in conditiile in care, in nenumaratre cazuri, bugetele alocate acestor Politii Locale depasesc cu mult pe cele ale structurilor teritoriale ale Politiei Romane…
