In Romania nu se compromite nimeni definitiv. In consecinta voi presupune ca am uitat nenorocirile lui Miron Cozma, din anii ’90.
Ma uit la Cozma de azi si vad caricatura haiducului sindical caruia i se urcase puterea la cap ca magarul in turla bisericii. E la fel de obraznic si de sigur pe el. Trufia specifica prostovanilor incurajati de Stat o pun, retineti, la calitati. In rest, sare in ochi leftereala. Se afiseaza cu niste plete de hippiot pe care nu-l mai primesc colegii in cortul de la Vama Veche, dar asta nu-l impiedica sa fie invitat permanent la Romania TV. Coleg, cum ar veni, cu un Razvan Theodorescu si Tudor Octavian. Da, e colegul lor de platou, unde vine cu niste camasi sclipicioase, din tesatura sintetica, un satin chinezesc, ceva cum purtau smenarii de la Eva (pe Magheru – precizare pentru tineri) si precursorii manelistilor, cantaciosii melancolici din trupa Azur. Spre deosebire de lautarii de la Azur, Miron merge si la inmormantari cu acele camasi refuzate de prezentatorii de la circ.
As trece, insa, peste ce reprezinta Cozma la exterior, considerand ca-i demodat, ca l-a afectat puscaria, daca interiorul n-ar fi si mai avariat. Cand mazgalesti poezele de clasa a doua si exhibi rime jenibile cu aplomb pasoptist, inseamna ca si psihiatrii au depus armele. Aceleasi probleme de discernamant se evidentiaza cand Miron urca pe ringul de dans. Are miscari de urs cu baterii, care stie si karate. Nu i se potriveste nici un ritm, ii puneti Mozart si el se contorsioneaza ca un calusar voios. Cand asist la asa ceva, imi pare rau de Capatos. El nu prea mai inventeaza personaje, iar Romania TV i-a furat un comic care va figura (un rand, acolo, dar va fi) in istoria Republicii Sadomasochiste Romania.
