De cand eram tineri radeam de vaporeni si de ibricul Mircea sau dricul Mircea, care era totusi singura noastra nava scoala si nu de ieri, de alaltaieri. Refacuta si adaugita dupa a veche, care era corabie si din lemn, revopsita, revaruita, recalafatuita. Pe atunci aveam flota care-si preumbla cargourile si traulerele de pe toate timbrele romanesti pana haaat, pe toate oceanele lumii de unde ne procopseau ele cu celebrul peste-reclama de pe peretele potcoavei din Giulesti. „Nu e peste ca stavridu’/Nici echipa ca Rapidu’“, se gangurea pe vremile acelea! Si pestele oceanic era congelat si distribuit prin Compescaria.
Aceeasi stare congelata ne procopseste si acum si ne face de rasul, de basmul intregii lumi. De bacanie. Daca mai era nevoie. Ca in rest le aveam pe toate. Si mai bune si mai rele. Si noroi si stele. Vorba poetului, care nici dumnealui, bietul, nu a scapat de mazga unor onor. urmasi urmateci. Adicalea mai mult noroi, de fapt. Ca stele avem pe drumeag, langa gropile din caldaram, dupa o idee de maimutareala cretina. Mult noroi de la neamuri, ca de la astea pleaca cea mai multa paduchelnita! Neamurile nevoii, japcari de drumul mare, nevoiasi cu creierul, cum zice Arghezi, de-a dreptul retardati, dar strasnic pusi pe capatuiala!
Acum se iteste pe coverta limbricul Mircea. El nu arata lungimea totala a nasului famigliei, e fara bompres. Dar pescajul familionului desirat moralmente este cat groapa Marianelor sau a Marianilor aflati in preajma. Ceea ce a efectuat acest parasit si neprasit mental este de toata pomina. S-a injghebat in jgheabul iluziilor de marire, a patruns cu arme, bagaje si epoleti in troaca prostului gust, a reusit sa acopere cu o zeama sasaita si de vipla toata activitatea penibila de un deceniu aproape a gestionarului din capul trebii.
Am mai spus-o, cred, o data si odata, ca la romani alegerea de doua ori, adeca legarea la stalp a doua mandate cauzeaza grav. Se ardica la cap pana la linia de hotar a mlastinilor sulfuroase ce propaga paranoia volanta! Din lipsa de scoala si din lipsa de buna crestere, bietii indivizi cocotati temporar pe cracile arborelui de paine alba cu unt sunt surprinsi de convulsii sacre, faraonice. La toate nivelurile, va rog sa ma credeti. De la gestionarul ultimei bodegi sau al ultimului butic si pana la al din a mai prima postura de conducere de orice si de oriunde. La care se adauga si rezonanta magnetica de la nivelul celor mai expusi si mai expirati trebaluitori cu capul. Suntem o tara de „sexpiri”, pardon, nici chiar asa, o tara de mici ceausesti! Toti au vrut ce n-au avut, sa fim drepti. Si s-au mirat de ce-au gasit sau i-a gasit! Opulenta de neam prost si opulenta pe care am numit-o a saracului au fost afisate inca de la sonerie. M-am ciocnit de tineri de nici douazeci si opt de ani care ma intrebau superior daca am citit Spovedania unui invins a lui Istrati! De pe timpii facultatii citeam literatura de samizdat si Vers l’autre flamme a trebuit s-o mananc intre doua nopti. Va mai amintiti xeroxurile si copiile dactilografiate? Intr-a unspea ma plimbam pe Aleea Circului impreuna cu un alt Mircea, al copilariei, si schimbam impresii despre Jocul cu margelele de sticla al lui Hesse, despre Orbirea lui Canetti, despre Organonul lui Aristotel si despre Piaget! Si nu eram un elev de nota zece, Mircea era, ci de opt si noua! Biata mea mama nu mi-a cerut niciodata altceva decat sa am ambitie de grec si sa fiu bun; sapte e bunicel, opt e bun! Nu i-am PREA iesit din cuvant!
Cine a stricat tot rostul modestului si cinstitului omusor statistic? Scoala si exemplele mediatice. Manualele continuu alternative-alternante si o presa de scandal provocat si/sau mimat. Generatia pro/stii si castigi si curricula! Ce se invata in liceu, ce liceu se mai face astazi? Dar la facultati, vorba lui Moromete? Si copiii nu au nicio vina, ma rog, una minorena, vina principala ne desala pe noi. Ce conducatori ne-am impins la masa, ce dascali ne-am ales, ce prooroci ne-am cules? Nu ma intereseaza extractia sociala a unora si altora, toti marii propovaduitori si invatatori sunt bastarzi dupa cum bine observa cineva demult, dar daca nu ai avut unde invata sa duci lingura la gura si nu a avut cine te invata sa dai binete, te duci si te culci, nu umbli cu biletele de culoarea milanezilor, precum taranca aia de Urdea! Sau ai bun simt si te-ascunzi, cand te cheama Bleaga, cu falcile de concasor, si parca ai stat ceva si pe la vama, ai? Nimeni nu neaga ca mai toti sunt o apa si un pamant, dar de la vladica se impute totul!
