Este presedintele celui mai mare partid din Romania. Este si prim-ministru. Apreciaza arta. Cand vrea, are replici acide. Seamana cu Adrian Nastase, pana aici.
Sunt cateva aspecte pe care as vrea sa le lamurim, ii spun eu lui Victor Ponta. Desigur, raspunde el zambitor, intrebati-ma de Basescu. Ajungem si acolo, continui eu, dar as vrea sa stiu cum e cu prezenta dumneavoastra in clipul electoral de la inundatii, cand va dadeati cu barca trasa de pompieri. Nu e niciun clip, raspunde el usor nervos. Numai ignorantii nu au sesizat ca e vorba de transpunerea in realitate a operei lui Ilia Repin, „Edecarii de pe Volga”. Derulati imaginile si observati atitudinea pompierilor. Cata forta, cata concentrare! Trecerea mea cu barca pe ulita inundata este un omagiu adus sacrificiului si curajului lor. Dar, intrebati-ma de Basescu, incearca el sa ma blocheze la mantinela. Imediat, zic eu, stati numai sa clarificam cum e cu apelativul „fa” adresat ministresei Doina Pana. Domnule, am trait o perioada la Paris si am deprins bine limba, incepe el sa ma abureasca. Acolo nu exista „fa”, acolo este cu „ph”, ca la Printul Charles-Philippe Marie Louis de Orléans, Duce de Anjou. Are conotatie nobiliara. Iar eu m-am adresat doamnei ministru ghidat de acest „ph” princiar, ca semn de respect. Intrebati-ma, insa, de Basescu, insista el. Va intreb acusica, ii raspund eu, dar as vrea sa imi spuneti care este cauza reala a ruperii USL. Va destainui fata nevazuta a lucrurilor, raspunde el invaluitor. Alimentatia mea se bazeaza pe retetele vegetariene ale Dacianei. Cand a auzit de impunerea lui Iohannis ca ministru, a facut o analogie pe axa Iohannis-Sibiu-salam de Sibiu. S-a lasat cu scandal, ca nu ii apreciez eforturile culinar-politice din casnicie. Ca atare, a trebuit sa accept ca un guvern cu Iohannis ar arata ca supa de linte cu slanina. Asa ca, niciun salam in USL! Si nici pateu de Sibiu la guvernare! Dar, va rog, intrebati-ma de Basescu, o ia el de la capat. Bine, ii spun eu, stiati ca Traian Basescu? Ca Traian Basescu ce?, asteapta el continuarea, usor confuz. Atat, „ca Traian Basescu”!, raspund eu, cu aceeasi inocenta ca a lui.
(Daca personajul ar fi venit la intalnire, interviul ar fi fost autentic)
