Cu lacate la porti si atacata de rugina, baza sportiva „Metalul” asteapta doar o banala motivare judecatoreasca spre a fi redata copiilor din Sectorul 2. Ultima generatie care a calcat pe iarba de acolo l-a dat echipei nationale pe Iulian Filipescu, fostul stoper al Stelei.
La 74 de ani si cu cetatenie americana in buletin, Nicolae Antoni alearga de zor prin Capitala, intre Bulevardul Basarabiei („Metalul”) si Curtea de Apel Bucuresti, asteptand o motivare judecatoreasca intr-un lung si intortocheat proces, in care, culmea, el nu este parte direct implicata! Fost jucator si antrenor de fotbal, Antoni vrea incheierea mai repede a litigiului pe care Uzina „Faur” (mai corect spus, ce-a mai ramas din „Faur”) il are cu diverse institutii publice. Procesele care au pe rol baza sportiva „Metalul” au demarat in 2005, cand „Faur” a pus lacatele la terenul de joaca al copiilor si a intreprins „o actiune judecatoreasca de revendicare imobiliara a bazei sportive «Metalul». Au pierdut pe linie in demersul lor, dar cei de la «Faur» nu s-au lasat, redeschizand un alt dosar, in care au dat in judecata mai multe institutii: Consiliul Local Sector 2, CCPI Bucuresti CF Sector 2, statul roman prin administrator Directia Generala pentru administrarea patrimoniului imobiliar Sector 2, statul roman prin Ministerul Finantelor publice. Si acest proces a fost pierdut, iar eu astept, acum, motivarea instantei, care trebuie trimisa la Cadastru. De aici, imobilul in cauza, adica baza sportiva «Metalul», se elibereaza de sarcini, iar Primaria Sector 2 poate sa dea curs cererii de punere in folosinta a bazei”, este povestea relatata pe scurt de Nicolae Antoni, care revendica terenul pentru Clubul Sportiv „Titan’s 2006”, pe care-l prezideaza. Dupa noul Cod Civil, exista pericolul ca dosarul deschis de „Faur” sa se revizuiasca, si va dati seama ce inseamna sa iei inca o data la mana procesul asta, datand din 2005, se mai pot pierde alti cinci sau poate chiar zece ani!”.
Iulian Filipescu, ultimul produs al „Metalului”
De numele lui Nicolae Antoni se leaga cariera multor jucatori romani, insa cel mai important produs pe care l-a slefuit este Iulian Filipescu. Fost stoper la Steaua in anii ’90, „Felipe” s-a stabilit in Spania, la Oviedo. „L-am pregatit la juniorii Metalului, am fost doar unul dintre numerosii tehnicieni care i-au marcat impresionanta cariera. Generatia lui e ultima de la «Metalul». Tocmai asta doresc eu, sa redau circuitului fotbalistic aceasta baza sportiva de traditie”, se ambitioneaza sa lupte, la 74 de ani, Nicolae Antoni.
De la Calan, la New York
Fost junior la Metalul, in anii ’50, venerabilul Nicolae Antoni i-a avut colegi, printre altii, pe Ion C.Ion (legenda a Rapidului), Ghita Aristide (portar la Bacau) sau Stoicescu („de la Progresul, bun jucator”. Dupa retragerea din activitate si-a luat licenta de antrenor, specializarea fotbal, iar prima performanta notabila a fost promovarea Calanului in „B”, „un lucru mare, Divizia B avea o valoare uriasa pe vremea aceea”. In 1985, sub pretextul reintregirii familiei, a primit dreptul sa plece din tara, ducandu-se la socrii, in America. „M-am stabilit in New York, la 46 de ani, si-am inceput sa muncesc ca orice american, de toate, numai bani sa fac, in constructii, in fabrici, pe unde s-a putut”. Acum, desi cetatean american cu drepturi depline (primeste pensie din State, voteaza etc), Nicolae Antoni prefera sa se bata cu morile de vant in locul traiului tihnit. „Nu ma lasa inima sa nu incerc…”, isi face singur curaj.
