Cantarea Impozitului

Cu o saptamana inainte sa se incheie campionatul, am scris ca Iancu ar trebui sa se potoleasca, daca nu vrea sa devina un Mititelu in varianta 2012. Am estimat gresit.  Iancu l-a ajuns pe Mititelu in numai 15 zile.

E vitezoman „incapatorul” — asa ii zice Dan Dumitrescu! Dar de Craiova si Timisoara chiar imi pare rau, desi nu m-am sfiit niciodata sa ma declar sustinator al echipelor bucurestene. Nu se poate ca Timisoara si Craiova sa ajunga in Liga a treia. Ce vina au orasele, jucatorii, antrenorii ca Iancu si Mititelu sunt cum sunt? Cazul are, insa, si note distractive. Intransigentul domn Duru s-a laudat ca unele cluburi au dat din pinteni sa-l mituiasca, iar el a rezistat, eroul! Preacinstite domn Duru, functia dumneavoastra e ca nodul de cravata al unui ospatar! Ademeneste bacsisul. Interesanta a fost si declaratia domnului Catalin Tolontan. Domnia sa a povestit ca nu le poate lua apararea unora care nu-si platesc impozitele. Pentru ca in Romania trebuie sa te disculpi, declar ca imi platesc impozitele in primele 3 luni ale anului. Dar n-o fac din simt civic, ci pentru confortul meu, ca sa nu spun ca de frica. Pe de alta parte, ma enervez vazand ca somerii, pensionarii si gravidele isi iau de la gura ca sa fie cu taxele la zi, iar Iancu si altii ca el incearca sa fenteze statul si sa sfideze amarastenii. Dar de aici pana la „Cantarea Impozitului” e cale lunga, pe care domnul Tolontan nu s-a sfiit s-o bata. Adrian Paunescu scria „traim in tara lui Impozit Voda, aici tot perceptorii sunt la moda”. Asta-i diferenta dintre un mare poet si un numarator de cornere. Unul talentat, cult si inteligent. Dar la ce i-au folosit calitatile, din moment ce a transformat un ziar fondat in perioada interbelica in oficiosul DNA?