Odata cu apropierea unui nou ciclu electoral, politicienii scot de la naftalina deja celebra tema a reformei electorale. Tema promovata doar de ochii alegatorilor si care este imediat abandonata dupa incheierea campaniilor electorale.
Vechi de mai bine de 20 de ani, scenariul iata ca se repeta si in prezent. Subiectul aruncat in dezbatere: obligativitatea votului, sustinuta, in aparenta, de mai toata lumea buna a politicii românesti. “La ceea ce se intâmpla acum in tara, eu, personal, as fi de acord cu votul obligatoriu. Pe de alta parte, am o retinere legata de acest lucru, consider asta o ingradire a dreptului la decizie a cetateanului”, declara, deunazi, secretarul general al PSD, Liviu Dragnea. Luati insa la bani marunti, politicienii dau din colt in colt când vine vorba ca o astfel de regula sa fie impusa pe plaiurile mioritice. Bagând la inaintare cliseul cu “ingradirea drepturilor cetatenesti”, alesii nostri nu fac altceva decât sa protejeze interesele propriilor formatiuni politice, care nu au niciun interes sa aduca la urne peste 18 milioane de votanti. Si asta deoarece partidele din România s-au obisnuit sa clameze victorii si procente, ascunzând insa faptul ca ele conduc tara, desi au obtinut, spre exemplu, 30% din voturile exprimate de maximum 35% din electorat. Adica o nimica toata, daca ne raportam la numarul total de alegatori inscrisi pe liste. (A.M.L.)
