Vraja marii-n coltul garii

Daca Soric si Mararu ar avea case identice, din alea facute in oglinda, gen duplex, proprietatea lui Mararu ar fi mai scumpa decât a lui Soric. Asta n-o spun eu. Ţine de legile imobiliare nescrise. Când vine cumparatorul, ala intreaba, in timp ce nevasta ii piseaza creierii: „lânga cine stai matale?”. Soric raspunde: „lânga un infractor”. Mararu ar fi zis: „lânga un domn politist”. „E clar, pentru siguranta copiilor mei, vreau sa locuiesc in preajma unui gabor, nu a unui delincvent!”, s-ar gândi clientul. Soric iese prost din toate situatiile. Are nume predestinat sacrificarii, meserie hulita, leafa micsorata, care nu-i justifica bunastarea, vecin mierlit, sotie care autentifica actele camatarilor. Iar când se apara, parca se preda, parca e procuror in propriul caz. A povestit ca multa lume da bani cu imprumut si pe urma s-a apucat sa demonstreze ca a invatat de la televizor engleza de câine lup care prinde traficantii de droguri. Vorbea un fel de do you how how. Bai, Soric, daca tot incerci sa te scoti, fii si tu mai ingenios, ia lectii de la infractori, nu mai umbla cu vraja marii-n coltul garii!