De catava vreme, presa americana „centrala” este alimentata cu materiale de genul „Motivele pentru care noul sef al CIA trebuie sa fie o femeie”. S-a avansat si un nume: Jane Harman.
Numirea acesteia la sefia CIA, in locul generalului David Petraeus, demisionat din cauza amantei sale, ar fi o lovitura de maestru data de… Israel.
Politica lui Obama nu e pe placul Israelului
Pentru ca, in mediile de spionaj, Jane Harman este privita ca o colaboratoare dovedita a serviciului secret israelian Mossad.
E adevarat, SUA si Israel se afla intr-o relatie de colaborare, dar aceasta ar deveni prea „stransa”, dupa parerea spionilor americani.
Care, sub anonimat, au demontat toata poveste de amor ghebos dintre Petraeus si „biografa” sa, Paula Kranz Broadwell, scotand la iveala „miezul”: o operatiune in forta a Mossadului pentru a-si pune omul in fruntea CIA.
In ce scop? Pentru a controla politicile Orientului Mijlociu si pentru a deturna politica SUA de la cursul sau in favoarea „islamizarii lumii arabe”, adica in favoarea preluarii conducerii dupa „primaverile arabe” de catre Fratii Musulmani, organizatie ostila Israelului.
Colaboratoare a Mossadului
Numele lui Jane Harman, fost senator de California, a fost propulsat la cateva zile dupa scandalul in urma caruia a cazut generalul Petraeus, ca posibila succesoare a sa la sefia CIA.
Serviciile secrete americane sunt bulversate ca mass media a omis din prezentarea sa faptul ca, in 2005, aceasta a fost surprinsa pe camerele instalate de Agentia Nationala de Securitate dand asigurari unor „diplomati” (pentru cei de la contraspionaj, agenti Mossad) de la Ambasada Israelului ca-si va folosi puterea de influenta pentru a exonera de vina doi membri ai comitetului de lobby pentru Israel, AIPAC. Cei doi, Steve J. Rosen si Keith Weissman, fusesera prinsi dand documente clasificate unor ofiteri Mossad. Doamna Harman a cerut in schimbul ajutorului acordat celor doi agenti prinsi in fapt ca AIPAC sa-si foloseasca toata puterea de convingere pentru ca Congresul s-o puna pe ea sefa Comitetului pentru Servicii Secrete. Intreaga poveste a fost publicata de Time in 2006. Si negata, evident, de catre Jane Harman.
Eric Cantor, manipulatorul principal
Cel care a manipulat toata tarasenia a fost senatorul american Eric Cantor, un fanatic al politicii proisraeliene din Congresul american. Cantor a fost cel care a beneficiat primul de rapoartele neautorizate ale agentului FBI, Frederick W. Humphries, asupra „legaturilor primejdioase” dintre Paula si generalul Petraeus. Cantor a fost cel care le-a inmanat ulterior directorului FBI, Robert Mueller, si a mers pana intr-acolo, incat l-a santajat pe acesta ca, daca nu deschide o ancheta asupra epistolelor desantate dintre generalul Petraeus si Paula, care aduc atingere sigurantei nationale prin relatia lor, va fi el insusi subiectul unei anchete parlamentare.
Ancheta neautorizata a agentului Humphries
Agentul FBI care a scormonit prin amorurile sefului CIA are si el o poveste nu tocmai curata. Frederick Humphries este un islamofob notoriu, dintre cei care vad cate un complot al musulmanilor la fiecare pas, dupa cum il caracterizeaza colegii. Actiunea care l-a facut celebru – erou, pentru unii, caraghios pentru profesionisti – a fost indreptata impotriva a doi musulmani, care ar fi construit niste bombe pentru a le plasa una la aeroportul din Los Angeles, iar cealalta, nu s-a stabilit unde. Oricat a incercat FBI sa construiasca un dosar celor doi „teroristi”, pana la urma i-a eliberat, ca n-au avut de ce sa se lege. Agentul „erou” Humphries a fost transferat de la Washington in Tampa, Florida, sediul Comandamentului Central militar (CENTCOM) si „casa” tuturor celor implicati in scandalul sexual, inclusiv a americancei de origine libameza Jill Kelley, draguta cu care coresponda porcos generalul John Allen, comandantul aliatilor din Afganistan. Jilla apelat la Humphries s-o ajute sa descopere cine ii trimitea mesaje amenintatoare. Si, ce sa vezi? Utilizand „metode specifice”, Humphries a avut surpriza s-o descopere pe Paula Broadwell, dupa care, mergand mai departe, a descoperit si „legatura primejdioasa” a acesteia cu seful CIA. Sefii lui Humphries n-au aprobat ancheta, considerand ca mesajele Paulei catre Jill nu erau deloc amenintatoare. Aceasta doar o avertiza „sa stea departe de tipul ei”, respectiv generalul Petraeus. Erau doua „doamne”, casatorite – cu doctori, si mame de copii – care isi faceau de lucru cu generalii de frunte ai tarii si se amenintau una pe alta ca sa-si pastreze „sfera de influenta”.
Obsesia agentului FBI
In plus, nici nu li se parea normala obsesia cu care Humphries cotrobaia prin corespondenta directorului CIA. I s-a spus sa inceteze cercetarile. Dar el a continuat, fiind si el oleaca inamorat de frumoasa Jill, careia i-a si trimis o poza cu el gol pana la brau. Ca doar si el era om. Fiind convins pana la urma ca sefii lui din FBI vor incerca sa musamalizeze tarasenia, a mers glont la senatorul Eric Cantor. Si uite asa s-a inchis „cercul”. Senatorul Cantor, un zelos proisraelian, a fost mereu nemultumit de rapoartele generalului Petraeus referitoare la Orientul Mijlociu, dorind o atitudine mai „dinamica” de partea Israelului. A obtinut-o pana la urma, ca asa-i in „tenis”.