*Inca se bat lovituri!…*
26 iunie 1988, a opta finala – dintre care ultimele trei consecutive – de Cupa României dintre Steaua si Dinamo. 45.000 de oameni vin la meci, oricum nu era prea clar si deloc sigur daca se televiza, asa ca merita sa iei drumul Stadionului 23 August. E finala fara trofeu, aceea in care Steaua se retrage dupa ce, la semnalizarea lui George Ionescu, „centralul” Radu Petrescu anuleaza, in minutul 89, la scorul de 1–1, un gol al lui Balint. Stiti, Steaua se retrage de pe teren, la indemnul lui Valentin Ceausescu (si el indemnat, la rându-i, la acest gest de Corneliu Vadim Tudor) si crainicul TVR, Dumitru Graur, iese din „direct” fara a putea comenta nici gestul respectiv, nici altceva. Milioane de oameni ramân in suspans, la radio de asemenea legatura cu stadionul e oprita. Cine a câstigat totusi Cupa? A câstigat Steaua, cu 2–1? S-a intrat in prelungiri? Nimeni nu stie nimic…
…Sase ani mai târziu, aflu continuarea intr-un birou din Vasile Conta, acolo unde era redactia Gazetei Sporturilor. Gheorghe Nertea, care fusese de serviciu in acea seara de iunie in redactia ziarului Sportul, povesteste: „Au inceput sa sune telefoanele ca la Informatii in Gara de Nord. Cât e scorul? Ce se intâmpla? Sunt prelungiri? O jumatate de ora, hai, o ora, le-am spus ca-s prelungiri, apoi ca se bat lovituri de pedeapsa… La vreo trei, patru ore dupa meci, telefoanele inca sunau… De la partid ni se spusese sa nu spunem nimic, ca va urma a doua zi un comunicat de la CNEFS… In fine, confuzia era totala, nici noi, in redactie nu indrazneam vreun pronostic. Aproape de miezul noptii (meciul se incheiase la noua fara zece!) inca sunau telefoanele! De la biroul de presa ni se spusese sa nu alarmam lumea…! Dar ce insemna asta?! Asa ca pun mâna pe telefon si raspund: Da, tovarase, suntem la curent cu desfasurarea meciului! Cum? Nuuu, inca se mai joaca!… Pai se bat lovituri de la 11m! Cum cât e scorul? Strâns, tovarase, foarte strâns!”.
