Ursii Statului român isi devoreaza puii

Românul nu iubeste Politia pentru ca o identifica, pe drept sau nu, cu un instrument al Statului care jecmaneste cetateanul. Niciodata, insa, Politia nu a fost mai rupta de Stat ca acum. Si cind spun Politie, extrapolez. Ca unul pe care nu l-au interesat niciodata uniformele si nuantele cazone ce despart SIE de DIE, MIE de ŢIE si SPP de SRI, voi inghesui in matca Politiei si Jandarmeria. Cunosc si eu un jandarm din Sinaia. In timpul liber, face taximetrie. In timpul ocupat, pazeste Pelesul. In calitatea mea de turist sedentar, il chem sa ma plimbe intre Cumpatu si Furnica sau de la Peles la telegondola. Ultima data m-a intrebat daca vreau sa-mi arate ursii de pe drumul Cotei 1400. Ghinion! Ursii au si ei personalitatea, fitele, talentele lor. Nu apar la comanda. Ca sa suplineasca absenta salbaticiunilor promise pentru vizionare, taximetristul-jandarm a incalzit surogatul povestilor vinatoresti. „Ma gindesc ca n-or fi coborit pentru ca le-or fi dus padurarii de mincare, sus, in munte. Cind li se face foame, dau sa rupa poarta din spate, de la Peles. Alaltaieri noapte, m-a alergat o ursoaica. Avea trei pui. S-a apropiat de mine, s-a ridicat pe doua picioare si, in timp ce mormaia, ma scuipa!”. Observind ca rid, angajatul MI cu vagi activitati de brigadier silvic s-a pus pe jurat. „Da, ma, sa mor io, m-a umplut ursoaica de flegme! Si pe urma m-a luat la alergat, vreo doua-trei sute de metri. Dar nu asta-i faza cea mai crincena la care am asistat. Cind sint disperate de foame, ursoaicele maninca puii altor ursoaice!”. Cam asta se intimpla azi intre institutiile Statului român.