Interviurile de angajare

Regula de baza a unui interviu de angajare de calitate este aceea ca interviul sa fie cu atit mai complex cu cit compania angajatoare e mai mica si slujba mai prost platita. Normal, in acest caz, si pretentiile angajatorului sint mai mari. La Microsoft sau la HP mai merge cum mai merge, dar ca sa obtii un post de femeie de serviciu la “Legume-fructe” trebuie sa treci o proba maraton de vreo doua ore constind dintr-un test de inteligenta, doua probleme date anul trecut la olimpiada internationala de mathematica, o traducere din limba engleza si un scurt eseu pe marginea Dialogurilor lui Platon. In plus, esti nevoit sa raspunzi si la tot felul de intrebari interesante, care sa te faca sa te gindesti serios daca iti doresti cu adevarat sa lucrezi pentru oamenii aia.
De pilda, o intrebare absolut
obligatorie la orice interviu este: „Ce salariu ati preconiza ca o sa primiti?”. La intrebarea asta e practic imposibil sa raspunzi corect, pentru ca daca spui prea putin e clar ca esti prost, daca avansezi o suma prea mare esti prea tupeist, iar daca indici exact suma la care se gindisera si ei esti un tip previzibil si lipsit de ambitie.
O alta intrebare standard este si: „Aveti probleme cu alcoolul sau cu drogurile?”. Eu, sincer, n-as sti ce sa raspund aici, dat fiind ca oamenii care vor o slujba incearca, de regula, sa-si evidentieze alte calitati, mai putin pe aceea ca pot baga sub masa toata clientela de la „Cateaua lesinata”. Si tot din categoria intrebarilor abile face parte si cea prin care esti invitat sa indici cel mai neplacut moment din viata ta; probabil, se asteapta sa fii sincer si sa recunosti ca a fost atunci cind, la precedentul serviciu, te-a prins seful culcindu-te cu secretara pe biroul lui.
Geniala e si intrebarea „Care a fost cea mai mare realizare profesionala?” – dat fiind ca vrei
sa-ti schimbi jobul, e putin probabil ca ai dus firma de la care vrei sa pleci in Top 500 Forbes. Ca urmare, e mai plauzibil ca viitorul angajator vrea de fapt sa auda cum ai umplut tot serverul companiei la care lucrai cu pornache sau cum ai cistigat concursul de scuipat de la balcon in capul sefului cind iese la tigara.
Interesanta este si intrebarea „Unde te vezi peste 5 ani?”. Daca e pusa mai la inceputul interviului, cind inca ti-ai mai pastrat optimismul, s-ar putea sa raspunzi „Intr-un costum de aluminiu, venind cu farfuria zburatoare la serviciu si plingindu-ma cit de aglomerat e cerul la Dristor”. Daca aceeasi intrebare e pusa mai la sfirsit, dupa ce a trebuit sa raspunzi la toate cele de mai sus, un raspuns standard ar fi „Intr-un penitenciar de maxima securitate, asteptind sa-mi ispasesc restul de 20 de ani din condamnarea pentru crima”.
Dar cea mai dura proba – asta se pare ca se da doar la CIA, Mossad si la Tip-Top Dristor – e atunci cind, in mijlocul interviului, esti lasat singur in camera, iar tipii care vor sa te angajeze te studiaza dintr-o incapere alaturata, sa vada ce faci. Nu stiu exact care e smecheria, dar eu cred ca, daca-ti bagi destu’ in nas si faci bilute, te angajeaza pe loc manager.