România subafricana

Credeti ca România, daca ar fi in Africa, s-ar numara printre statele infloritoare ale continentului? Nu. Sintem chiar mai jos decit africanii. Ţarile subdezvoltate de acolo au sarit din triburi ca sa devina republici independente, iar noi nu regretam ca am pierdut monarhia ca sa fim republica. Ma abat putin. Stiti cum se poate recunoaste un comunist rezidual si imputit? O sa-l auziti grohaind ca Regii Carol I si Ferdinand au fost buni, iar Carol al II-lea si Mihai nasoi. Mda, sa ne intoarcem in România subafricana. Sub, nu sud. Ne agatam adesea de comparatia „ca in tarile bananiere”. O timpenie. Africa are multe capitale mai civilizate decit jungla urbana numita Bucuresti. Iar in materie de salbaticie, canibalii lor sint mai simpatici decit bugetarii nostri. Canibalii halesc un turist sau un vecin si se satura. Bugetarii maninca de 20 de ani institutii si inca nu li s-a astimparat foamea. Mai vor. Cit despre drumuri, in Africa e o placere sa te plimbi. Din masina vezi zebre, girafe, maimute pe liane. Risti sa intilnesti si cite un leu, faci pana la jeep, tragi cu pusca, nu ia foc — riscurile aventurii. In România, escapada pe sosea n-are nici poezie, nici adrenalina. Daca nu intri sub un TIR, calci tu un ciine si ti se avariaza botul autoturismului. In Africa, animalele sint in parcuri nationale, tot continentul e o uriasa rezervatie. La noi, maidanezii sint independenti, fiindca sensibilii care ii protejeaza la televizor nu iau in calcul si potaile de cimpie, de deal, de autostrada. In Africa, exista „democratia naturii” — nicio legatura cu titlul unui volum de versuri semnat de Dinescu. In România, democratia reprezinta, conform unui personaj politic din interbelic, „domnia plebei si a bunului plac”.