M-am intrebat mereu unde si in ce scop se tot duc pensionarii cu autobuzul, tramvaiul, troleibuzul, la orice ora, indiferent daca ninge, ploua sau e canicula. Unul dintre motive mi s-a dezvaluit deunazi: unii batrini fug de acasa fiindca, dintr-un motiv sau altul, viata lor la domiciliu s-a transformat intr-un infern. In autobuzul 135, pe locul de linga usa din fata, o batrinica isi jeleste soarta la telefon: “Ma duc la Gina, ca nu mai suport sa stau acasa, nu mai pot trai de manele… Si-au facut aia terase si dau manelele tare, de dimineata pina dupa miezul noptii… Nu ne mai putem odihni, n-avem liniste… Ce? Sa chemam politia? Pai, am chemat-o de multe ori, mama… Au venit politistii, au baut doua-trei beri, au mincat niste mititei si dupa aia au venit si ne-au spus sa inchidem fereastra… Pai, cum sa inchid fereastra, mama, pe zapuseala asta, ca ne sufocam in casa si galagia tot se aude, ca noi n-avem bani de termopane… Daaaa, am vorbit si cu patronii, i-am rugat frumos sa faca liniste, da’ a venit unu’ cu burta mare si ghiuluri si ne-a zis: daca nu va convine, n-aveti decit sa va mutati d-acilea. Era sa ma loveasca apoplexia! I-am zis: de ce sa ma mut eu, cind voi m-ati gasit aici? Mutati-va voi, nesimtitilor! Mutati-va inapoi, pe maidanul de unde-ati venit, lua-v-ar naiba cu manelele voastre… Doamne iarta-ma! Auzi, si tot el era ofuscat: cica ma da in judecata ca l-am jignit!… N-am incotro, mama… Fac ce pot ca sa nu stau acasa, ma duc in vizita, mai stau pe la biserica, prin parc, da-s tare obosita, ca nu pot dormi… Ei, lasa, intr-o zi o sa adorm de tot si-o sa scap…”
G.H.
