Ieri, la editia speciala a Stirilor Pro TV, sotul Madalinei Manole, Petru Mircea, a acceptat sa raspunda la intrebarile lui Catalin Radu Tanase. In timpul convorbirii, Petru Mircea a izbucnit in plins de mai multe ori, si-a gasit greu cuvintele si a lasat fraze neterminate. Iata citeva dintre destainuirile lui:
– “A fost omul care m-a completat perfect. Acum, este ingerul care ma va completa perfect!”
– “Am fost singurul om care a putut sa-i intre si in suflet. Asa se intimpla cu sufletele pereche”
– “In curind se va afla ce a fost in sufletul ei. Cu siguranta… Peste putin timp se va ridica valul. Poate atunci ma va lasa si ea sa spun!”
– “Acum vad limpede ca Magda a fost un inger ratacit pe acest pamint”
– “Nu stiu… De reprosat…. Noi am fost nedespartiti. In scurta noastra bucurie, o singura data, o singura data, dar o singura data am intrat fara ea intr-un supermaket. O singura data”!
– “Se reinventase? Magda n-avea nevoie de lucruri din astea artificiale, ea era ea si atit.”
– “Nu stiu daca ati citit toate interviurile pe care le-a dat de cind am oficializat relatia noastra si, mai ales, de cind s-a nascut aceasta minune de copil, care nu-si va mai vedea niciodata mama. Copilul meu nu va afla niciodata dragostea de mama, nu va avea dupa cine sa strige «mama». Peste durerea asta nu voi trece niciodata, nu exista durere mai mare.”
– “Dupa ce vom fi mai linistiti, vom afla niste lucruri mai triste. Magda nu era niciodata trista, era tacuta cu cine trebuia sa fie tacuta. Eu eram jumatatea ei, jumatatea sufletului ei, in fiecare secunda am stiut ce o doare.”
– “Doar cine a fost in preajma noastra in ultimele doua luni incoace stie prin ce am trecut.”
– “Am beneficiat de asistenta medicala. Am fost la Spitalul de Urgenta. Ea nu voia sa mearga la psiholog. Ea avea o minte limpede. Medicii aveau doar banuieli, atit.”
– “Madalina, o data la trei zile, avea stari ciudate, ce apareau brusc, la mijlocul saptaminii, si se stingeau usor, iar ea era acelasi suflet cald si zimbitor si intelegator. De fiecare data am izbutit sa reparam starile acestea”
– “In ziua dinaintea tragediei…. a fost…. nu stiu cum sa povestesc…. nu a prezis nimic tragedia ce avea sa urmeze. Nimic! Absolut nimic”
– “Dupa repetii, in drum spre casa, am intrat in complexul comercial si am facut cumparaturi gen pampersi pentru copil si nu mai stiu ce-am cumparat. Spre dezamagirea unora, sampania o aveam in casa. N-am luat-o din locul respectiv. Cind am ajuns acasa, am strins-o in brate la miezul noptii si i-am oferit bucurii pe care doar eu i le-am oferit vreodata. Uite ca ceva i-a deturnat atentia de la bucuriile astea. Avea, saracuta, convingerea, ca daca ne lasa, noi vom fi mult mai fericiti. Am mers impreuna la culcare, cum faceam de fiecare data. Acum pot sa spun ca, de cind o cunosc, visez frumos si am sa visez in continuare, dar va mai fi o perioada de zbucium, apoi va veni linistea.”
– “Socrul meu (caruia i-am spus mereu tata si care este o persoana speciala)… Nu stiu ce numeste tata…. socrul meu, vraci. Primul ajutor catre care ne-am indreptat a fost spre Dumnezeu. Ne facusem un duhovnic in perioada asta. Am facut tot posibilul s-o indreptam spre Dumnezeu. Se linistea de fiecare data”
– “Au fost guri care m-au invinuit si ma invinuiesc zilele acestea de tot felul de lucruri, inclusiv ca am indraznit sa pun pe cruce numele ei real. Femeia pe care am pierdut-o, mama copilului meu, se numeste Mircea Magdalena Anca. Asta trebuie sa stie lumea, pe ea am pierdut-o eu. Madalina Manole traieste, oameni buni, nu aveam de ce sa scriu pe cruce Madalina Manole, pentru ca ea traieste si va trai atit timp cit o vom purta in suflet cu totii, si o veti purta in suflet cu totii.”
– “Dupa ce vor iesi rezultatele examenului toxicologic, am sa inchid multe guri.”
– “Pe Madalina sa n-o acuze nimeni. Cine o acuza va avea de-a face cu mine”
– “Nu stiu ce mi-a luat-o. Am tot timpul din lume sa ma gindesc si sa caut raspunsuri”
– “Fiti convinsi ca EU o sa va aduc aminte de ea.”
