Fata e convinsa ca oralul nu inseamna sfarsitul lumii. Au mai facut-o si altele, inaintea ei. Unele spun ca a fost bine, altele ca a fost ingrozitor. Dar, asta e regula, fara oral nu se poate.
Daca e de calitate, promovezi. Daca nu, toata lumea te ia la barfa pe la spate. Nu de oral se teme ea, caci e buna de gura, dupa cum recunoaste, ci doar de istorie. Caci juna da bacalaureatul. Iar la materia asta e greu, greu de tot. Prea multe date pe care trebuie sa le memoreze si care o pot incurca. In 1821, Vladimirescu s-a intalnit cu pandurii pentru „Proclamatia de la Pades” sau celebrau 100 de ani pana la infiintarea partidului comunist? Si prea multe personaje care, in mod cert, nu ii spun nimic. Decebal nu avea vila si piscina, Menumorut nu avea masina de fite, Balcescu nu mergea la Cannes, Horea nu calca prin cazinouri, Tepes nu i-a oferit nimic de baut si Gheorghe Doja nu spargea cu fetele cateva mii de euro pe noapte. Ei bine, si atunci de ce sa ii tii minte? Sunt ca figurile alea sterse de pustani timizi si fara bani. Nazuintele Madalinei tintesc cat mai sus. Vrea sa devina ori jurnalist, ori actor. Intre jurnalism si ceea ce nu stie sa faca – nici in general si nici in special – nu vad care ar putea fi legatura. Mai bine actor, totusi, caci plaja de afirmare e mult mai generoasa: ori depou, in „Un tramvai numit dorinta”, ori ciutura in „La fuente ovejuna”, spre extazul postum al lui Lope de Vega y Carpio.
Piti-analist
