Mai lasa-ne, Sorin Cirtu!

Cirtu, alaltaieri: „nu sint si io un Guardiola, n-am si io un Messi!”. Ca fotbalist, Cirtu putea sa se apropie de Messi, pentru ca avea Ingeri in ghete. Cind a batut-o de unul singur pe Betis Sevilla (calcii peste adversar, in careu, torpila in bara!), Adrian Paunescu a promis, in „Flacara”, ca din acel moment va scrie numele Cirtu cu „i” din „a”. Sa zicem ca l-a oprit comunismul sa ajunga un fotbalist cu notorietatea lui Guardiola. Desi nu prea-i asa. La nationala, jucau Camataru-Gabor, Camataru-Geolgau, Camataru-Coras. Cirtu a strins doar 7 selectii. Pentru mine, insa, atacantul Cirtu va ramine mereu la aceeasi inaltime. Cu un etaj mai jos decit Costel Orac. Ca antrenor, insa, nu l-a impiedicat nimeni sa fie de talia lui Guardiola. Cind era pe teren, Cirtu transforma peticele negre ale mingii in muguri. Astazi, de pe banca, Sorin Cirtu usuca sfera si omoara amintirea Craiovei Maxima. Si ce sa fi facut tu cu Messi, Sorine? Sa-l sechestrezi in cantonament, ca sa nu vada „Poarta sarutului”? Sa presupunem ca ai fi antrenat in Spania. Tu schimbai limba lui Cervantes, Sorine! Autobaza ar fi devenit autobaja! l