Cine își imagina că schimbarea de la Cotroceni va fi o tranziție liniștită între două administrații fade – mutul cu pălărie și bâlbâitul cu claie de păr – s-a înșelat grav. În realitate, venirea lui Nicușor Dan la Cotroceni nu va aduce vreo revoluție morală, ci marchează doar începutul unei alte rețele de influență, croită după chipul și interesele noului chiriaș al palatului prezidențial. Cu o eficiență suspect de grăbită, în ultimele ore de mandat ale „interimarului” Ilie Bolojan, toți consilierii prezidențiali au fost eliberați din funcție. O formalitate? Mai degrabă o epurare cu mize precise, menită să elibereze spațiul pentru „oamenii lui Nicușor”. De la „să trăiți, am înțeles!” se trece la consilierul modern, care vine cu agenda sub braț și carnetul de ONG în buzunar.

Îndepărtarea în bloc a celor 13 consilieri prezidențiali nu a fost nici întâmplătoare, nici vreo manifestare de onoare tardivă. A fost un pas coregrafic dintr-o piesă scrisă din timp în laboratoare, acolo unde „statul paralel” s-a reconvertit rapid într-o rețea „civică”, dar cu vocație instituțională. Și, pentru cine nu știe, în dansul de salon al puterii nu mai este nevoie să cânte orchestra oficială – e suficientă o ONG cu finanțare discretă și agendă clară.

Dacă lucrurile stau întocmai, atunci să ne așteptăm ca, pe culoarele Cotrocenilor, să se audă cât de curând pașii ușori ai unor personaje familiare din zona activistă: specialiști în politici publice care n-au scris niciodată vreun proiect, dar au semnat sute de petiții. Mulți dintre ei sunt tovarăși vechi cu Nicușor Dan, încă din epoca „Salvați Bucureștiul”, când părea că se duce o luptă cu mafia imobiliară. Părea.

De la Coldea la Șucu, toți vor în echipa lui Nicușor

Am observat că în preajma noului președinte roiesc nu doar ONG-iști progresiști, ci și figuri mai puțin transparente, unele cu profil editat de structurile intelligence-ului românesc. Desigur, fostul primar nu e omul care să știe prea bine cine îl bate pe umăr, el reacționează ok doar la Excel-uri! Dar, cumva, misterios, se aude că fosta rețea construită de Florian Coldea s-a reactivat în jurul noului pol de putere. Cu pretext civic, desigur.

Și cum orice palat are nevoie de un sponsor discret, numele lui Dan Șucu începe să răsune tot mai insistent. Omul de afaceri de la Mobexpert, miliardar de rit nou, a fost prezent la ceremonia de învestitură și, spun apropiații, nu ca invitat întâmplător. De altfel, se aude că Nicușor Dan ar fi o prezență obișnuită acasă la familia Șucu, unde nu știm dacă merge să ia notițe doar de design interior.

Un lucru e clar: legătura dintre Dan și Șucu e mai puternică decât apropierea numelor.

Și cum campania lui Nicușor a fost învăluită într-o ceață de transparență simulată – lista sponsorilor este păstrat la „secret” -, nu ne rămâne decât să completăm singuri golurile. Dan Șucu, susțin voci din piață, ar putea fi unul dintre principalii finanțatori ai campaniei prezidențiale. Și, dacă tot a investit, nu este exclus să și ceară ceva la schimb. Nu o decorație. Poate Primăria Capitalei?! Poate chiar mai mult?! De altfel, nu este prima oară când numele său apare în ecuația PMB. Să ne amintim că liberalii l-au tatonat în 2024, când rămăseseră fără idei și fără candidați. Dar poate că atunci n-a fost momentul.

Acum, cu Nicușor la Cotroceni și Primăria Capitalei din nou pe masa de joc, momentul ar putea fi perfect.

De fapt, prezența magnatului lângă Nicușor Dan și liderii unor partide vine să confirme interesul tot mai mare pe care Dan Șucu îl are pentru lumea politică. Se mai îndoiește cineva că omul de afaceri nu are ambiții personale din ce în ce mai mari?!

Blocaj imobiliar? Poate pentru unii…

Iar cine spune că Șucu s-ar împiedica de niște principii sau de imaginea publică, n-a înțeles dinamica ultimilor ani. În timp ce alți dezvoltatori imobiliari se plângeau de birocrația sufocantă a primăriei conduse de Nicușor Dan, Dan Șucu construia nestingherit. Nu unul, nu două, ci mai multe complexuri imobiliare i-au fost aprobate și accelerate într-un oraș în care dosarele stăteau luni întregi la sertar așteptând o ștampilă. Coincidență sau nu, în timp ce primarul general țipa pe la tv că salvează Bucureștiul de haos imobiliar, boss-ul Rapidului și-a consolidat un adevărat imperiu cu vedere la viitor.

În acest context, o colaborare mai strânsă între Șucu și Dan nu mai arată ca o teorie născută la cafeneaua politică. Mai degrabă pare o piesă dintr-un puzzle care s-a așezat prea bine și prea repede ca să fie întâmplare. Unul vine cu banii și cu instinctul de afacerist crescut între fotolii de piele și contracte bine ticluite, celălalt – cu fața de tehnocrat apolitic doar „ușor” rătăcit în propria integritate. Unul construiește turnuri din beton și sticlă, celălalt ridică perdele de fum. Unul vrea control, celălalt vrea putere fără responsabilitate. Iar împreună? Sunt visul umed al noii Românii: un președinte „imaculat” care nu întreabă niciodată cine plătește nota și un sponsor discret care nu cere multe – poate o primărie, poate niște avize, eventual și un telefon care răspunde la timp.

Dacă Nicușor Dan chiar va încerca să-și transforme procentul primit pe 18 mai într-un partid politic, așa cum a relatat Ziarul „Național”, atunci tabloul se întregește: președinte de tranziție spre un nou proiect politic, curățenie de fațadă la Cotroceni și o altă rețea de interese la putere, mai smart, mai soft, dar la fel de eficientă ca aceea din epoca „băieților deștepți”.

Nicușor, președintele ideal: semnează și mimează

România lui Nicușor Dan nu este neapărat un salt, cât o conversie soft la aceeași schemă veche, rebrănduită cu un vocabular de ONG și o spoială de tehnocrație. Este România lui Iohannis, dar fără costume scumpe și engleză silabisită, doar cu PowerPoint-uri pe fond alb. Mai puțin opulentă, la fel de obedientă. Să ne așteptăm la reforme simulate atât de bine încât aproape că vor părea reale. Plus lozincile reciclate despre „transparență” și „integritate”, care sună tot mai goale pe măsură ce România de mâine este făurită de „băieți buni” puși strategic unde trebuie.

Franța, protectoarea acestui nou val de civilism ambalat în tricolor, pare că a găsit în Nicușor Dan liderul perfect compatibil cu interesele sale de culise: slab politic, rigid instituțional, dar ușor de manevrat dacă apeși pe butoanele care trebuie. Nu urlă, nu amenință, nu cere, doar semnează și mimează. Este tipul de președinte ideal pentru cine are agendă proprie.

La Cotroceni se schimbă doar mobila. A, și sponsorul!