Acu’ vreun ceas, taman așa. Au tăbărât ciorile pe un om la margine de București și l-au omorât, fără milă, croncănind asurzitor. Da, cerul s-a înegrit de ciori, s-a făcut umbră pe pământ, nu mai vedeai la un metru, bietul om n-a avut nici o șansă. Pretutindeni în România, de la un capăt la altul, croncănesc asurzitor și periculos sute de mii de ciori, milioane de ciori, incredibil și periculos de-a dreptul.
Ocupați cu altele, iohanisme, băsisme, georgisme, simionisme, șoșosisme, antonecisme, pontisme, cetepisme, cristoisme, alecsandrisme, ciolacocisme, lasconisme, soroșisme, trumpisme, și așa mai departe, poporanii din România nu iau seama la ce se petrece de fapt. În timp ce miliardarii duși cu pluta de pe planeta asta revigorează fascimul, salutând frenetic mulțimile digitale cu salutul morbid fascit, în timp ce săracii de pretutindeni își dau duhul rupți de foame, goi, huliți, în România se produc fenomene periculoase și stranii pe care ochiul obișnuit nu este exersat să le priceapă.
De la cutremurele ciudate din Valea Jiului la inexplicabilele cutremurături din zona Galați, de la luminile miraculoase care apar pe capul Sfinxului în Bucegi până la energiile fantomatice de pe Dealu’ Feleacului, de la bâzâitul misterios care se aude în diverse zone, precum Cucuteni, peste tot în România se întâmplă ceva nasol de tot, necercetat de simandicoșii academicieni români care sunt preocupați de căciulița somnoroasă de pe litera ‚a’. Și de legătura cimentată linvigstic extrem de savant dintre nici și o. Oricum o dai, România nu se preocupă de lucruri serioase și grave ci de ce de căcaturi au mai debitat Georgescu, Cristoiu, CTP, Pleșu, Băsescu, Lasconi, Ponta, Becali, Chireac, Alecsandrescu, Iohannis, Trump, Musk, Baba Vanga, Ursula von der Leyen, Piedone, Dughin, Antonescu, Nicușor Plicușor, mă rog, toată fauna momentul nostru cosmic, toată panoplia de guriști ridicoli și periculoși. Deci cum spuneam, acu’ vreun ceas, un stol de ciori a tăbărât pe un om la margine de București și l-a omorât în maximum două minute și-un pic. Inexplicabil. Terente Marțianul a fost singurul martor al acestei grozăvii, mi-a telefonat plângând în hohote, cu lacrimi din alea de-ale lui, marțiene, de culoare violet.
I-am dat întâlnire pe Calea Victoriei, la o cafenea, spre Novotel, să vedem ce și cum. Îi tremura vocea și hohotea în valuri, stai nițel omule, ține-ți firea. El, printre sughițuri, zice. Că ciorile l-au omorât pe bietul om câte ai clipi, că atunci când s-a dus la poliție, poliția l-a luat la mișto și i-a făcut vânt pe scări, că una, că alta. Eu mi-am dat cu presupusu’, s-a petrecut în zvâc genetic în specia ciorilor, acu’ că sunt cu milioanele în România. Au început să împânzească toate culturile agricole, se răhățesc pretutindeni, distrugând cu găinațul lor acid vopseaua de pe mașini, firele de telegraf și de înaltă tensiune, clădirile. Terente Marțianul se ia cu mâinile de cap, îmi zice, omule, să știi, ciorile vor să distrugă rasa umană, e clar, e o conspirație păsărească de mare anvergură. Să știi că e mâna venusienilor, zice, luminat, Terente Marțianul. Venusienii au modificat ciorile din punct de vedere genetic și acum urmează și alte atacuri mult mai periculoase. Eu mă uit la Terente Marțianul care vorbește precis în dodii și izbucnesc în râs.
El mă înjură cu năduf, așa, prietenește, râdem amândoi. Și, să vezi, chelnerița vine spre noi speriată, după ea un nor mare de ciori. Chelnerița fuge în cafenea, ciorile, în picaj nasol spre noi. Terente Marțianul se ridică precipitat, apucă scaunul de spătar și altoiește meserie vreo câteva ciori ucigându-le cu o violență de speriat, o cioară îl pocnește în țeasta lui marțiană cu ciocul ei de fier, eu apuc să-l trag pe Terente Marțianul în cafenea, la adăpost, chelnerița îl bandajează, draga de ea. Și, să vezi, vine poliția. Și poliția ne frige o amendă babană, nene, pentru că am încălcat normele europene și le-am dat ciorilor la moacă. Pricepi acum care e chestia cu România?!