Digitali din toate țările Conectați-vă! Asta-i lozinca, timpul e vălurit! Dar dacă nu sunt eu, chiar acela care vorbește, care povestește?! Aici încep îndoielile mele, grijile mele, coșmarul meu, nebunia mea, zbaterea mea, vălurirea mea.
Adevărul e că Vogoride m-a stârnit, a pus ochii pe mine, m-a acroșat din punct devedere idealist. El și numai el, altfel cum, nu te joci. De unde a răsărit Vogoride? Cine știe, cine să știe, oare? Parcă nu se întâmplă așa în fiecare zi? Ce, tu n-ai pățit-o?! Sunt convins că ai pățit-o și tu. Uite-așa apare câte unul, așa, din neant apare în calea ta. Îți aține calea, ce să mai vorbim! Îți sucește capul cu ideile lui! Nu scapi! Vogoride mi-a trimis o scrisoare, printr-un copil de casă de la Palatul Știrbei, șleampăt copil și cam peltic, movuliu, jupiterian get-beget, mi-a șoptit mie Bacalbașa, pe terasă la Capșa, cam ieri după-amiză, după prânz, sau poate mâine, mi-a șoptit că-i plin de refugiați cosmici, da, nu te pui, nu te joci, refugiați cu nemiluita de la Podu’ Turcului la Giurgiu, de din vale, de la Bistrița la Caracal, în dungă, în jos, prin Câmpia Română, către Vidin, către Istanbul și Atena, din Berlin la Cairo, din Paris la Nairobi, din Tokyo la Washington, de pe Marte, de pe Saturn, ce să mai vorbim, de pe planeta Nibiru, poate.
Refugiați, ah, să vă spun eu despre refugiați!? De ce nu, uite că vă spun! Unii sunt microscopici, membrane văluritoare, alții sunt uriași, dar ce spun eu, gigantici, nu-i vezi, au spectre diferite, vălurite, imperceptibile. Pe terasă la Capșa, cam ieri după-amiază, după prânz, să fi fost. Cam așa, după prânz, chiar după prânz. După prânz? Păi e normal că după prânz pentru că, în porțiuni mici, timpul pare să fie liniar. Molatec, timpul, așa să fie. Molatec, da, un București molatec, după prânz, căldură mare, dragă, vezi bine. Trece rar câte o trăsură pe Calea Victoriei, arsă de soare binișor, Calea Victoriei. Von Makensen doarme pe undeva, sforăie, se aude până la Berlin sforăitul lui, ce crezi, nu te pui cu neamțul. Are ochi și urechi peste tot, pretutindeni, el doarme dus. Ce-i pasă?! Ocupant, învingător, neamț cu ștaif, oho! Dar lasă, suntem de-acum în 2024 sau în 6792 sau 1989 sau 1405, cine mai știe?
Trăiască Societatea Comunistă Digitală și Virtuală, Multilateral Conectată a schimbat Universul, l-a dat cu cracii-n sus, ești digital și comunist și virtual, frate, să trăiești tovarășe digital! Așa că, amestecat și digitalizat, cu refugiați, cu transsexuali automatici, cu roboți și androizi androgini, cu proletari scrobiți și perfect digitalizați, Timpul e complet Vălurit, Universul e reinventat din punct de vedere cosmologic ideatic și curat filosofal. În cele din urmă, sunt chemat la Partidul Comunist Digital și Virtual la o discuție tovărășească, roboții se holbează la mine pozitronic, tovarășe ești deviațonist, scriitoricește vorbind. Se lasă o tăcere cam nasoală, aș vrea să vă văd pe voi în locul meu, na!
