Tehnocrația salvează România? Nu, o îngroapă!

Se vorbește de câțiva ani de nevoia unei schimbări totale, căci lumea nu mai poate înainta pe drumul actual, care înseamnă regres din toate punctele de vedere – economic, civic, climatic. Una dintre opțiunile salvatoare vânturate și prin fața noastră este cea a tehnocrației, prezentată ca alegerea cea mai bună, cu specialiști în loc de politicieni, cu oameni de știință veritabili, nu habarniști ajunși pe pile în poziții-cheie. Pe hârtie, pare societatea ideală, dar în realitate , lucrurile stau complet altfel. Tehnocrația nu salvează (România), ci îngroapă!

Acceptând că societatea trebuie transformată în tehnocrație, atunci e clar că și oamenii care trăiesc în ea trebuie transformați în transumani. Cu alte cuvinte, o societate utopică perfect eficientă, imaginată de tehnocrați, ar fi murdărită dacă în ea ar locui oameni slabi, în actuala formă a imperfecțiunii, cum nu se spune că suntem.

Tocmai de aceea vedem că mulți tehnocrați de elită se identifică și ca transumaniști, iar printre vârfurile de lance îi regăsim pe Elon Musk, de la SpaceX și Neuralink, Jeff Bezos (Amazon), Ray Kurzweil (Google) sau Peter Thiel (PayPal).

Legătura dintre tehnocrație și transumanism

Pentru a înțelege întregul tablou, este necesar să abordăm trei întrebări:

1. Ce este tehnocrația?;
2. Ce este Transumanismul?;
3. Care este lipiciul dintre ele?

În 1939, pe când omenirea cunoștea ororile războiului declanșat de naziști, revista americană Technocrat avea alte preocupări. Iată ce se scria acum 80 de ani despre sistemul social al viitorului: „Tehnocrația este știința ingineriei sociale, funcționarea științifică a întregului mecanism social pentru a produce și distribui bunuri și servicii întregii populații”. De atunci, ni se tot explică despre cum tehnocrația caută să evite capitalismul, întreprinderea liberă și politicienii aleși, urmărind crearea unui sistem economic bazat pe resurse, în care oamenii de știință, inginerii și tehnicienii sunt singurii planificatori și controlori ai societății.

Azi, mulți se declară tehnocrați, dar nu au nicio idee despre obiectivele mai profunde ale tehnocrației. Chiar și așa, fiindcă este în  trend și dă bine la imagine, își folosesc expertiza spre a produce schimbări majore, fără a se ține cont de procesele politice tradiționale care, așa învechite cum par ele, au la bază un principiu simplu – cel ales este reprezentantul societății, trimis acolo de oameni care au investit încredere în el. Are mandat, adică! Tehnocrații nu țin cont de asta, ei au un obiectiv general, să înlocuiască sistemul economic din prezent cu o poveste despre Dezvoltare Durabilă (mantia sub care se ascunde tehnocrația), economie verde, Green New Deal etc.

Transumanismul, pe de altă parte, este o mișcare mai slab definită, care s-a dezvoltat treptat abia în ultimele două decenii. Transumanismul înseamnă o clasă de filozofii ale vieții care caută continuarea și accelerarea evoluției inteligente dincolo de forma sa umană actuală și limitările umane prin intermediul științei și tehnologiei, ghidate de principii și valori (Max More, 1990). În traducere, transumaniștii vor să aplice tehnologia avansată condiției omului de rând pentru a prelua procesul evolutiv și a crea literalmente „oameni 2.0”. Sfântul Graal al transumanismului este atingerea nemuririi, dar până acolo se lucrează la eliminarea caracteristicilor „negative” ale „omului 1.0” – spiritul critic, natura războinică, inconsistența și nesiguranța etc.

Vorbim despre o „curățenie” genetică totală.

Cele două, tehnocrația și transumanismul, sunt legate prin scientologie, o alternativă religioasă prezentată pentru prima dată de filosoful francez Henri de Saint-Simon, undeva acum două secole. El a propus ca toată conducerea lumii religioase să fie înlocuită de o preoțime formată din oameni de știință și ingineri, care să interpreteze oficial absolut totul și să ghideze spiritual societatea.

Scientologii vor ca știința să fie ridicată la o stare de evlavie imuabilă, venerată de adepții săi.

Tehnocrații și transumaniștii cred că știința avansată, ingineria și tehnologia sunt instrumentele exclusive ale progresului. Sunt experți în manipularea guvernelor, de la care obțin resurse (banii contribuabililor) pentru a-și finanța proiectele utopice.

O altă legătură între tehnocrație și transumanism este că ambele sisteme nu văd niciun viitor pentru lume așa cum există astăzi. Ecologiștii radicali, ca Greta Thunberg, cred că lumea mai are doar 12 ani înainte ca o apocalipsă climatică să distrugă planeta. Elon Musk își folosește miliardele pentru a fugi de pe Pământ; finanțează SpaceX cu intenția de a coloniza Marte. Jeff Bezos are același scop – investește în Blue Origin tot ca să ajungă pe Marte. Ambii cred că singurul viitor pentru omenire este în spațiul cosmic, populând Universul, deoarece Pământul va ajunge într-o fundătură atunci când resursele sale naturale se vor epuiza.

Urmare a adoptării de către ONU a agendei de Dezvoltare Durabilă (Agenda 21), politica tehnocrată s-a răspândit în fiecare colț al planetei. În ignoranța totală a capcanei care le-a fost întinsă, oamenii cer acum mai mult, nu mai puțin. Încălzirea globală este folosită ca berbec pentru a descompune sistemul economic actual, deschizând calea spre singura alternativă oferită: dezvoltarea durabilă, cunoscută și sub numele de tehnocrație.

Pentru cine mai crede că elita lumii științifice este alcătuită din idealiști binevoitori cu inima pură, care lucrează pur și simplu pentru binele omenirii, să își amintească de răposatul Jeffrey Epstein, miliardarul american care a pătruns în profunzimile depravării, desfrânării, șantajului și traficului sexual și care era, de asemenea, membru al Comisiei Trilaterale elitiste. Epstein a fost un tehnocrat și un transumanist declarat, care spera să obțină nemurirea în timpul vieții sale. Cum a sfârșit, ne amintim…