O viermuială exotică, livrescă. Curat galactică, aproximativ. Astea-s gândurile unui extraterestru care se plimba ieri, incognito, prin Târgul Internațional de Carte Gaudeamus sau prin Târgul de Carte BookFest, să știi, mai mulți extratereștrii erau, toți socialiști de pe Jupiter, ce să mai vorbim!
El, ăsta despre care scriu, avea aceste gânduri sub formă de luminițe zburătăcioase, portocalii, liliachii. Extraterestrul avea forma unei mingi de cauciuc dar putea foarte bine să ia orice formă avea el chef. Avea de gând să cumpere o carte anume, să se delecteze la Capșa, pe terasă, la o cafeluță, să tragă cu ochiul lui de extraterestru după frumoasele bucureștence. Nimic senzațional până acum.
Numai că, la un moment dat, din neatenție, extraterestrul s-a ciocnit de Ion Iliescu. Apoi a ricoșat și s-a ciocnit de Petre Roman care și el se afla la Gaudeamus să-și lanseze o carte de amintiri revoluționare. Apoi a ricoșat și s-a ciocnit de Traian Băsescu aflat la Gaudeamus din aceleași pricini. Apoi a ricoșat și s-a lovit de Dacian Cioloș, apoi iar a ricoșat și s-a lovit de Sau Bellow. Saul Bellow? Nu se poate, e o greșeală pe undeva. Nu se putea să fie tocmai Saul Bellow. Ah, nu, mă scuzați, m-am fâstâcit, era chiar Marquez în carne și oase. Mircea Cărtărescu a șters-o când a auzit că a venit Marquez la Gaudeamus, a fugit și Horia Roman Patapievici, Cioran a șters-o și el, la fel Gabriel Liiceanu. Adrian Marino a încercat să ajungă la Marquez dar, vai, Tudor Arghezi i-a pus o piedică ștrengărească. Paul Goma s-a supărat pe toată lumea în timp ce Virgil Ierunca întreba în stânga și-n dreapta unde-i microfonul mobil adus de la Europa Liberă la Gaudeamus.
Mihai Gâdea de la Antena 3 i-a șoptit, maestre, te invităm la emisiune, pe seară, Liviu Dragnea s-a băgat și el în vorbă vrând să știe în ce fel poate primi Premiul Nobel pentru una, alta. Nicolae Manolescu l-a strigat ușurel, Liviu, treci pe la noi, pe la Uniunea Scriitorilor să-ți verificăm dosarul și pe urmă mai vorbim. Extraterestrul nostru s-a mai ciocnit de Varujan Vosganian, de Pele și de Elvis, de Madona, de David Gilmore, de Vangelis, de Ronaldo, de Fidel Castro, de Vladimir Putin, de Donald Trump, Biden, de Albert Camus, Zelensky, de Italo Calvino, Toffler, Fermi și Einstein, Truman, Maduro, Berlusconi și de multă lume bună venită cu mic, cu mare la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Într-un târziu, extraterestrul a șterpelit toate cuvintele din toate cărțile de la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus. Ion Iliescu, surprins, a strigat râzând, măi dragă, măi tovarăși extratereștri băgați-vă mințile-n cap. Traian Băsescu a hohotit, hă, hă, extraterestrule, dotore, Călin Popescu Tăriceanu a zis că, ce, vrea extraterestrul, să-i facem un hotel în București să lectureze nestingherit? Poftim la ei cultură, oameni politici, loool!
Ce să mai zic, ce să mai zici?! Iohannis n-a zis nimic. Dar plutea în aer un fel de înțelegere tacită, un priteșug telectual dâmbovițean, un fel de frondă anti-extraterestră. Nicolae Manolescu a luat atunci microfonul și a spus. Ce? Parcă m-ai țin minte eu?! M-a vălurit din nou timpul vălurit, m-a întors pe dus, m-a dus la vale, m-a dus la deal, printre galaxii, jur că spun adevărul. Dacă voi sau tu, sau voi toți, care-oți fi, credeți în van că realitatea e aia pe care o prizați cu nesațiu, vai, vă înșelați amarnic. Uite-așa, suntem cu toții niște procesualități remarcabile, jenante, tembele, inteligente, sclipitoare sau otrăvite, na. Bozoni, vermoni, totoni și tot neamul lor, procesualități-vălurele, da, cu coame-nspumate, cu prezențe stranii, uite-o, nu-i, mama ei de procesualitate!